15 definiții pentru dragaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAGÁJ s. n. Dragare. – Din fr. dragage.

DRAGÁJ s. n. Dragare. – Din fr. dragage.

dragaj sn [At: ANTIPA, P. 271 / Pl: e / E: fr dragage] 1 Săpare a fundului unei ape cu ajutorul dragelor și înlăturare a materialului rezultat, în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. Si: dragare (1), (rar) dragat1 (1). 2 Căutare sub apă a unor epave mici, a unor obiecte pierdute, a vârfurilor de stâncă (nedescoperite prin sondaje) Si: dragare (2), (rar) dragat1 (2). 3 Pescuire sau distrugere a minelor marine dintr-o anumită zonă de navigație Si: dragare (3), (rar) dragat1 (3).

DRAGÁJ s. n. Săpare sub apă cu ajutorul dragei; dragare. Trebuiau prelungite digurile în larg și intensificat dragajul. BART, E. 111.

DRAGÁJ s.n. Săpare sub apă cu ajutorul dragei; dragare. [Cf. fr. dragage].

DRAGÁJ s. n. dragare. (< fr. dragage)

dragaj n. scoaterea nămolului dintr’o apă curgătoare sau dintr’un canal (= fr. dragage).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAGAJ s. dragare. (~ fundului unei ape.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rid de dragaj, (engl.= groove marks) urmă liniară continuă, generată de un obiect transportat de un curent de apă pe supr. slab coezivă a unui sediment lutitic.

șanțuri de dragaj (pl.), (engl.= groove cast) → urme de dragaj.

urme de dragaj, (engl.= groove cast) mecanoglife liniare, conti-nue, generate de obiecte transportate de un cu-rent deasupra unui sediment lutitic slab coeziv. U.d. îmbracă forma șanțurilor și ridurilor de d. și servesc, în formațiunile în care se conservă, la reconstituirea direcțiilor de paleocurent.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRAGÁJ (< fr.) s. n. 1. Acțiunea de a draga. 2. Operație de căutare sub apă a unor epave mici, a unor obiecte pierdute (ex. ancore) sau a vârfurilor de stâncă (nedescoperite prin sondaje). 3. Operație de pescuire sau de distrugere a minelor marine dintr-o anumită zonă de navigație.

Intrare: dragaj
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragaj
  • dragajul
  • dragaju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dragaj
  • dragajului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dragaj

  • 1. Săpare sub apă cu ajutorul dragei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dragare attach_file un exemplu
    exemple
    • Trebuiau prelungite digurile în larg și intensificat dragajul. BART, E. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: