dragaj sn [At: ANTIPA, P. 271 / Pl: e / E: fr dragage] 1 Săpare a fundului unei ape cu ajutorul dragelor și înlăturare a materialului rezultat, în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. Si: dragare (1), (rar) dragat¹ (1). 2 Căutare sub apă a unor epave mici, a unor obiecte pierdute, a vârfurilor de stâncă (nedescoperite prin sondaje) Si: dragare (2), (rar) dragat¹ (2). 3 Pescuire sau distrugere a minelor marine dintr-o anumită zonă de navigație Si: dragare (3), (rar) dragat¹ (3).