12 definiții pentru doxă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓXĂ s. f. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa.

dóxă sf [At: ALEXI, W. / S și: docsă / V: docsie, doftă / Pl: ~e / E: ngr δόξα] 1 (Fam) Minte (3). 2 (Îla) De doftă De bună calitate. 3 (Îe) A fi cu ~ la cap (sau a avea ~ la cap) A fi înțelept. 4 (Ccr) Cap.

DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa.

DÓXĂ s. f. sg. (Familiar) Minte, pricepere. Te-am luat repede și cu doxă și-ți pare rău că mi-ai mărturisit adevărul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 301. ◊ Expr. A avea (sau a fi cu) doxă la cap = a fi deștept, priceput. Pentru cine nu-l știe, domnu Arsene îi o făptură de om pe dos; da nu-i așa, că doar are doxă la cap și-i cu tîlc la vorbă. HOGAȘ, M. N. 230.

doxă f. fam. minte, pricepere: fără doxă la cap ISP. [Origină necunoscută].

dóxă f., pl. e (ngr. dóxa, părere. V. doftă, paradox). Fam. Minte, pricepere, glagorie: n’aĭ și tu atîta doxă?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dóxă (fam.) s. f., g.-d. art. dóxei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓXĂ s. v. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit.

do s. v. DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea doxă expr. a fi inteligent

Intrare: doxă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doxa
plural
genitiv-dativ singular
  • doxe
  • doxei
plural
vocativ singular
plural

doxă

  • exemple
    • Te-am luat repede și cu doxă și-ți pare rău că mi-ai mărturisit adevărul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A avea (sau a fi cu) doxă la cap = a fi deștept, priceput.
      exemple
      • Pentru cine nu-l știe, domnu Arsene îi o făptură de om pe dos; da nu-i așa, că doar are doxă la cap și-i cu tîlc la vorbă. HOGAȘ, M. N. 230.
        surse: DLRLC

etimologie: