10 definiții pentru doveditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.

DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.

doveditor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 9 / Pl: ~i, ~oare / E: dovedi + -tor] 1 a Care dovedește (1-4). 2 sm (Înv) Martor. 3 a (D. acte, documente) Care adeverește (1) ceva. 4 a (D. documente) Care recunoaște un fapt sau un drept.

DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă. Act doveditor.

DOVEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dovedește; care servește drept dovadă. Argument ~. /a dovedi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre

doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOVEDITÓR adj. v. justificativ.

DOVEDITOR adj. justificativ, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror.

Intrare: doveditor
doveditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doveditor
  • doveditorul
  • doveditoru‑
  • doveditoare
  • doveditoarea
plural
  • doveditori
  • doveditorii
  • doveditoare
  • doveditoarele
genitiv-dativ singular
  • doveditor
  • doveditorului
  • doveditoare
  • doveditoarei
plural
  • doveditori
  • doveditorilor
  • doveditoare
  • doveditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doveditor

etimologie:

  • Dovedi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09