2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dotát, ~ă a [At: MUREȘANU, I. 137/27 / Pl: ~áți, ~e / E: dota] 1 Înzestrat cu calități (fizice, intelectuale, artistice etc.) deosebite. 2 (Înv; d. o fată) Care primește la căsătorie o dotă. 3 (D. instituții) Utilat cu cele necesare desfășurării unei activități Si: înzestrat.

DOTÁT, -Ă, dotați, -te, adj. Înzestrat cu calități (intelectuale sau artistice) deosebite. – V. dota.

DOTÁT, -Ă, dotați, -te, adj. Înzestrat cu calități (intelectuale sau artistice) deosebite. – V. dota.

DOTÁT, -Ă, dotați, -te, adj. Înzestrat cu calități intelectuale, morale sau artistice. Copil dotat.

DOTÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.

DOTÁT, -Ă adj. Înzestrat cu calități deosebite. [< dota].

DOTÁT, -Ă adj. înzestrat cu calități deosebite. (< dota)

* dotát, -ă adj. Înzestrat. Fig. Talentat.

dotá vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~téz / E: fr doter, lat dotare] 1 (C. i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C. i. o fată) A da dotă. 3 (C. i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.

dotá (a ~) vb., ind. prez. 3 doteáză

dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. și pl. doteáză

DOTÁ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

A DOTÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.

Intrare: dota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dota dotare dotat dotând singular plural
dotea dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dotez (să) dotez dotam dotai dotasem
a II-a (tu) dotezi (să) dotezi dotai dotași dotaseși
a III-a (el, ea) dotea (să) doteze dota dotă dotase
plural I (noi) dotăm (să) dotăm dotam dotarăm dotaserăm, dotasem*
a II-a (voi) dotați (să) dotați dotați dotarăți dotaserăți, dotaseți*
a III-a (ei, ele) dotea (să) doteze dotau dota dotaseră
Intrare: dotat
dotat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dotat dotatul dota dotata
plural dotați dotații dotate dotatele
genitiv-dativ singular dotat dotatului dotate dotatei
plural dotați dotaților dotate dotatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)