9 definiții pentru dornă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dórnă sf [At: REV. CRIT. III, 123 / Pl: ~ne / E: vsl дорна] (Trs, Olt) Porțiune cu apă adâncă și limpede dintr-un râu Si: șteoalnă, ochi.

DÓRNĂ, dorne, s. f. (Regional) Vîrtej, vîltoare, bulboană.

DÓRNĂ ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.

dórnă f., pl. e. Ban. Olt. Adîncătură în rîu: apa se strîngea într’un ochĭ larg și adînc, într’o dornă (NPl. Ceaur, 60). V. bulboacă.

Vatra-Dornei f. orășel în jud. Câmpulung aproape de fostul hotar al Moldovei 5000 loc. Pozițiune renumită și izvoare de ape minerale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dórnă (bulboană) (reg.) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne

dórnă (bulboană) s. f., g.-d. art. dórnei; pl. dórne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓRNĂ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

dornă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

Intrare: dornă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornă
  • dorna
plural
  • dorne
  • dornele
genitiv-dativ singular
  • dorne
  • dornei
plural
  • dorne
  • dornelor
vocativ singular
plural

dornă

etimologie: