2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dormitare sf [At: PSALT. 278/4 / Pl: ~tări / E: dormita] 1 Dormire ușoară și intermitentă. 2 Stare în inactivitare. 3 Stare a celui lipsit de energie. 4 Cufundare în lene sau indiferență. 5 (Fig) Zăcere în amorțire.

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare.

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare.

dormita vi [At: PSALT. 269/2,4 / V: (înv) dur~, (reg) durminta[1] / Pzi: ~tez, (reg) dormit / E: lat dormitare] 1 (D. oameni, rar d. alte ființe) A dormi ușor și intermitent Si: a ațipi, (îvp) a aromi, a moțăi, (pop) a picoti, a piroti, (rar) a picura (de somn). 2 (Fig; d. persoane) A sta inactiv. 3 (Fig; d. persoane) A fi lipsit de energie. 4 (Fig; d. persoane) A fi cufundat în lene sau indiferență. 5 (Pop; îe) Șade, ~tează și deștept visează Se zice despre un om neghiob. 6 (Fig) A zăcea în amorțire.

  1. Varianta durminta nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A dormi ușor și întrerupt; a ațipi din cînd în cînd; a moțăi, a picoti, a piroti. Venise luna lui april, cu moleșeală și somn. Umblam prin casă și prin curte dormitînd. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124. Calul își apropie genele și dormitează. GÎRLEANU, L. 31. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea, Din somn îl trezea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ (Metaforic) Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 356. Nouri în chip de urși polari dormitau în cerul incandescent. GALACTION, O. I. 340. 2. Fig. (Despre oameni) A sta inactiv, a fi indiferent; a trîndăvi. Ce ar fi agiuns pămîntul acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, O. 43.

DORMITÁ vb. I. intr. A moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. [< lat. dormitare].

DORMITÁ vb. intr. a moțăi, a dormi prost, cu întreruperi. (< lat. dormitare)

A DORMITÁ ~éz intranz. A ațipi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a picoti; a picura; a somnola. /<lat. dormitare

dormità v. 1. a adormi pe jumătate; 2. fig. a fi în nemișcare. [Lat. DORMITARE].

dormitéz v. intr. (lat. dormito, -áre. V. adormitez). Dorm pe jumătate, pirotesc: ĭată: nu va dormita, nicĭ va adormi cel ce păzește pre Israil (Biblia 1688, ps. 120). Îs adormit, întârziĭ nevenind: peirea lor nu va durmita (Cod. Vor. 60). Azĭ. Neol. (fr. dormiter) Dorm pe jumătate. – Vechĭ și durm-. V. pestesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dormitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dormiteáză

dormitá vb., ind. prez. 1 sg. dormitéz, 3 sg. și pl. dormiteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DORMITARE s. ațipeală, ațipire, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

DORMITA vb. a ațipi, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a jumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dormitá (dormitéz, dormitát), vb. – A ațipi, a moțăi. – Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Pușcariu 545; REW 2752), cf. cat., sp., port. dormitar. Este cuvînt popular, cf. ALR, II, 104.

Intrare: dormitare
dormitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dormitare
  • dormitarea
plural
  • dormitări
  • dormitările
genitiv-dativ singular
  • dormitări
  • dormitării
plural
  • dormitări
  • dormitărilor
vocativ singular
plural
durmitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dormita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dormita
  • dormitare
  • dormitat
  • dormitatu‑
  • dormitând
  • dormitându‑
singular plural
  • dormitea
  • dormitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dormitez
(să)
  • dormitez
  • dormitam
  • dormitai
  • dormitasem
a II-a (tu)
  • dormitezi
(să)
  • dormitezi
  • dormitai
  • dormitași
  • dormitaseși
a III-a (el, ea)
  • dormitea
(să)
  • dormiteze
  • dormita
  • dormită
  • dormitase
plural I (noi)
  • dormităm
(să)
  • dormităm
  • dormitam
  • dormitarăm
  • dormitaserăm
  • dormitasem
a II-a (voi)
  • dormitați
(să)
  • dormitați
  • dormitați
  • dormitarăți
  • dormitaserăți
  • dormitaseți
a III-a (ei, ele)
  • dormitea
(să)
  • dormiteze
  • dormitau
  • dormita
  • dormitaseră
durmita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dormita durmita

  • 1. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când.
    exemple
    • Venise luna lui april, cu moleșeală și somn. Umblam prin casă și prin curte dormitînd. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124.
      surse: DLRLC
    • Calul își apropie genele și dormitează. GÎRLEANU, L. 31.
      surse: DLRLC
    • Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea, Din somn îl trezea. TEODORESCU, P. P. 496.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 356.
      surse: DLRLC
    • metaforic Nouri în chip de urși polari dormitau în cerul incandescent. GALACTION, O. I. 340.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) A sta inactiv, a fi indiferent.
    exemple
    • Ce ar fi agiuns pămîntul acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, O. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: