3 intrări

14 definiții

doritoáre (plantă) s. f., g.-d. art. doritórii; pl. doritóri

DORITOÁRE ~ f. Plantă cu tulpina târâtoare și cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare

doritór, ~oáre [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oáre / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. Care dorește; dornic (de ceva). Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. 2. Iubitor, drăgăstos. Gură tu ! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil ! EMINESCU, O. I 80. Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. doritoáre

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. și pl. doritoáre

DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.

DORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dorește; care manifestă o dorință. /a dori + suf. ~tor

doritór, -oáre adj. Care dorește: doritor de studiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DORITÓR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitór, (reg.) poftăréț, poftós, pohtáci, (înv.) libóvnic, rîvnáci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: doritoare
doritoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doritoare doritoarea
plural doritori doritorile
genitiv-dativ singular doritori doritorii
plural doritori doritorilor
vocativ singular
plural
Intrare: doritor (adj.)
doritor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doritor doritorul doritoare doritoarea
plural doritori doritorii doritoare doritoarele
genitiv-dativ singular doritor doritorului doritoare doritoarei
plural doritori doritorilor doritoare doritoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: doritoare
doritoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doritoare doritoarea
plural doritoare doritoarele
genitiv-dativ singular doritoare doritoarei
plural doritoare doritoarelor
vocativ singular
plural