3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORITOÁRE ~ f. Plantă cu tulpina târâtoare și cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.

doritor, ~oare [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oare / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. Care dorește; dornic (de ceva). Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. 2. Iubitor, drăgăstos. Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.

DORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dorește; care manifestă o dorință. /a dori + suf. ~tor

doritór, -oáre adj. Care dorește: doritor de studiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doritoáre (plantă) s. f., g.-d. art. doritórii; pl. doritóri

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. doritoáre

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. și pl. doritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.

DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: doritoare (persoană)
doritoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritoare
  • doritoarea
plural
  • doritoare
  • doritoarele
genitiv-dativ singular
  • doritoare
  • doritoarei
plural
  • doritoare
  • doritoarelor
vocativ singular
  • doritoare
  • doritoareo
plural
  • doritoarelor
Intrare: doritoare (plantă)
doritoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritoare
  • doritoarea
plural
  • doritori
  • doritorile
genitiv-dativ singular
  • doritori
  • doritorii
plural
  • doritori
  • doritorilor
vocativ singular
plural
Intrare: doritor (adj.)
doritor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritor
  • doritorul
  • doritoru‑
  • doritoare
  • doritoarea
plural
  • doritori
  • doritorii
  • doritoare
  • doritoarele
genitiv-dativ singular
  • doritor
  • doritorului
  • doritoare
  • doritoarei
plural
  • doritori
  • doritorilor
  • doritoare
  • doritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doritoare (plantă)

  • 1. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Dori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

doritor, -oare doritoare

  • 1. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18.
      surse: DLRLC
    • Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143.
      surse: DLRLC
    • Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09