11 definiții pentru doric

dóric, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I 519 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dorique] 1-2 Dorian (3-4). 3 (Îs) Stil (rar ordin) ~ Una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, sobră și simplă, cu coloane fară bază și capiteluri fară ornamente. 4 (D. edificii sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric (3).

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

DÓRIC, -Ă, dorici, -e, adj. (Arhit.; în expr.) Stil (sau ordin) doric = cea mai veche și mai sobră dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) În stil doric. Puțina lumină care... izbea [templul din Corint] dădea columnelor lui grele, dorice, o înfățișare strivitoare și fioroasă. GALACTION, O. I 519.

dóric adj. m., pl. dórici; f. dórică, pl. dórice

dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dórică, pl. dórice

DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

DÓRIC ~că (~ci, ~ce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază și cu capitel lipsit de ornamente; simplu și sobru. Coloană ~că. /<fr. dorique, lat. doricus

doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect doric; 2. ordinul doric, cel mai vechiu ordin de arhitectură greacă, caracterizat prin sobrietate, lipsă de bază, etc.

* doríc, -ă adj. Al Dorienilor (o parte din vechiĭ Grecĭ): dialectu doric. Stil doric, stilu cel maĭ simplu întrebuințat la columne.

Intrare: doric
doric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doric doricul dorică dorica
plural dorici doricii dorice doricele
genitiv-dativ singular doric doricului dorice doricei
plural dorici doricilor dorice doricelor
vocativ singular
plural