12 definiții pentru domniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ♦ (Poetic și fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. – Doamnă + suf. -iță.

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ♦ (Poetic și fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. – Doamnă + suf. -iță.

domníță sf [At: RADU POPESCU, ap. MAG. IST. 124/6 / Pl: ~țe / E: doamnă + -iță] 1 Fiică de domn (2). 2 (Rar) Soție de domn (2). 3 (Rar) Femeie tânără și frumoasă. 4 (Fam; înv) Termen cu care un bărbat se adresa unei femei tinere. 5 (Lpl) Iele. 6 (Orn) Domnișoară (8). 7 (Bot; reg; lpl) Ochiul boului (Callistephus chinensis).

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. (În trecut) Fiică sau (mai rar) soție de domn (3); prințesă. Această domniță Ruxanda, prințule, este desigur aceea despre care am auzit. SADOVEANU, Z. C. 54. Lică Păun sta... pe o stradă cu nume de domniță romîncă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 221. Radul-vodă rămîind văduv, domnița Manda, unica sa fiică frumoasă ca o zi de mai, era singura [lui] mîngîiere. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (În limbajul poetic) Termen cu care un bărbat se adresează femeii iubite. Domnița mea din visuri, apleacă-te spre mine. CAMIL PETRESCU, T. II 12.

DOMNÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la doamnă) 1) fam. (folosit și ca termen de adresare) Femeie tânără. 2) înv. Fiică de domn; prințesă; principesă. /doamnă + suf. ~iță

domniță f. od. fiica Domnitorului, principesă: plânge și suspină tânăra Domniță BOL.

domníță f., pl. e. Vechĭ. Soție de principe. Fiĭcă de principe.

Balașa (Domnița) f. fiica lui Const. Brâncoveanu, a cării amintire o păstrează biserica monumentală cu acest nume din București.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domníță s. f., g.-d. art. domníței; pl. domníțe

domníță s. f., g.-d. art. domníței; pl. domníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMNÍȚĂ s. (IST.) principesă, prințesă, (reg.) prință, prințoaică.

DOMNIȚĂ s. principesă, prințesă, (reg.) prință, prințoaică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RALU, Domnița ~ (sec. 19), fiica mai mică a domnului Țării Românești, Ioan Gheorghe Caragea. A inițiat prima formă organizatorică de teatru cult din România (Teatrul de la Cișmeaua Roșie din București, 1817).

Intrare: domniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domniță
  • domnița
plural
  • domnițe
  • domnițele
genitiv-dativ singular
  • domnițe
  • domniței
plural
  • domnițe
  • domnițelor
vocativ singular
  • domniță
  • domnițo
plural
  • domnițelor

domniță

  • 1. Fiică (sau soție) de domn.
    exemple
    • Această domniță Ruxanda, prințule, este desigur aceea despre care am auzit. SADOVEANU, Z. C. 54.
      surse: DLRLC
    • Lică Păun sta... pe o stradă cu nume de domniță romîncă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 221.
      surse: DLRLC
    • Radul-vodă rămîind văduv, domnița Manda, unica sa fiică frumoasă ca o zi de mai, era singura [lui] mîngîiere. NEGRUZZI, S. I 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. poetic familiar Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. poetic Termen cu care un bărbat se adresează femeii iubite.
        exemple
        • Domnița mea din visuri, apleacă-te spre mine. CAMIL PETRESCU, T. II 12.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Doamnă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09