prințesă sf [At: EUSTATIEVICI, I. 112/6 / V: (reg) ~ncesă, ~easă, (înv) prensasă, (reg) ~nceasă / Pl: ~se / E: ger Prinzess(in), rs принцесса, fr princesse] 1 Titlu purtat de conducătoarea unui principat și de descendentele unei familii regale sau imperiale Si: principesă (1), (reg) prință¹ (1), prințoaică (1). 2 Femeie care poartă titlul de prințesă (1) Si: principesă (2), (reg) prință¹ (2), prințoaică (2). 3 Soție a unui principe Si: principesă (3), (reg) prință¹ (3), prințoaică (3). 4 (Fig) Femeie distinsă, stilată. 5 (Fig; irn Femeie snoabă, care face pe nobila.

PRINȚESĂ, prințese, s. f. Principesă. Prințesa scoase un țipăt și înclină capul pe piept. BOLINTINEANU, O. 435.

PRINȚESĂ s.f. Principesă. [Cf. fr. princesse, germ. Prinzessin].

PRINȚESĂ s. f. principesă. (< fr. princesse)

PRINȚESĂ ~e f. 1) Fiică a unui suveran; principesă. 2) Soție a prințului; principesă. /<fr. princesse

*prințésă f., pl. e (rus. princésa, d. germ. prinzessin, fr. princesse). Principesă: Fig. Fam. Damă de aspect distins: cine-ĭ prințesa asta? V. grafină.

prensasă sf vz prințesă

princeasă sf vz prințesă

princesă sf vz prințesă

prințeasă sf vz prințesă

prințesă s. f., g.-d. art. prințesei; pl. prințese

prințesă s. f., g.-d. art. prințesei; pl. prințese

prințesă s. f., g.-d. art. prințesei; pl. prințese

princesă, -se.

prințesă, prințese s. f. (intl.) 1. codoașă. 2. amantă, iubită.

PRINȚESĂ s. v. domniță.

PRINȚESĂ s. domniță, principesă, (reg.) prință, prințoaică.