14 definiții pentru domnișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domnișoáră sf [At: LB / Pl: ~re / E: doamnă + -ișoară] 1 (Îvp) Stăpână. 2 (Înv) Fiică de domn (2). 3 (Înv) Tânără provenind dintr-o familie nobilă. 4 (Îrg) Fiică de preot. 5 Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată) Si: (înv) duduie. 6 (Îs) ~ de onoare Fată care însoțește mireasa la cununie. 7 (Îas) Fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. 8 (Orn; reg) Femeiușca sticletelui Si: domniță (6). 9 (Bot; reg; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).

DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊ Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. – Doamnă + suf. -ișoară.

DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊ Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. – Doamnă + suf. -ișoară.

DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. (Folosit azi mai rar) 1. Termen de politețe întrebuințat izolat sau pus înaintea numelui sau titlului unei fete nemăritate, căreia i se adresează sau despre care vorbește cineva; duduie. Cartea poștală cu poze era adresată domnișoarei Minodora Lipan. SADOVEANU, B. 17. Dansați cu mine, domnișoară?Mersi!răspunde ea încet. TOPÎRCEANU, B. 66. Lassă strige, neica-l țuce, Că după el nu m-oi duce. Că mă ie de subsuoară, Mă poartă pe ulicioară Și-mi zice tot «domnișoară»! MARIAN, S. 125. 2. Fată de domn (5). Într-o seară la teatru... într-o lojă era Oprea Nedelescu, împreună cu dumneavoastră, cu o altă domnișoară și o cucoană mai în vîrstă. CAMIL PETRESCU, B. 51. Venit-au domnii... Popa cu domnișoara cea firavă, crescută la pension. ISAC, O. 149. ◊ Domnișoară de onoare = fată tînără care însoțește pe mireasă la cununie.

DOMNIȘOÁRĂ ~e f. 1) (folosit și ca termen de adresare) Persoană de sex feminin până la căsătorie; fată; duduie. ◊ ~ de onoare prietenă a miresei care are anumite obligații în cadrul ceremoniei nunții. 2) înv. Tânără care făcea parte din păturile privilegiate. [Sil. -șoară] /doamnă + suf. ~ișoară

domnișoară f. 1. fată nemăritată; 2. titlu de politeță dat fetelor nobile.

domnișoáră f. (oa dift.) f., pl. e. Fată de boĭer, fată de considerațiune. Fată rămasă nemăritată, fie orĭ-cît de bătrînă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domnișoáră s. f., g.-d. art. domnișoárei; pl. domnișoáre; abr. nom.-ac. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei

domnișoáră s. f., g.-d. art. domnișoárei; pl. domnișoáre; abr. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei

domnișoară, -re. Abreviat : D-șoară, D-șoarei.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMNIȘOÁRĂ s. v. sticlete.

DOMNIȘOÁRĂ s. duduie, (Mold. și Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.

DOMNIȘOA s. duduie, (Mold. și Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

domnișoară, domnișoare s. f. homosexual pasiv.

Intrare: domnișoară
domnișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnișoa
  • domnișoara
plural
  • domnișoare
  • domnișoarele
genitiv-dativ singular
  • domnișoare
  • domnișoarei
plural
  • domnișoare
  • domnișoarelor
vocativ singular
plural