DOMNIȘOARĂ, domnișoare, s. f. (Folosit azi mai rar) 1. Termen de politețe întrebuințat izolat sau pus înaintea numelui sau titlului unei fete nemăritate, căreia i se adresează sau despre care vorbește cineva; duduie. Cartea poștală cu poze era adresată domnișoarei Minodora Lipan. SADOVEANU, B. 17. Dansați cu mine, domnișoară? – Mersi! – răspunde ea încet. TOPÎRCEANU, B. 66. Las’ să strige, neica-l țuce, Că după el nu m-oi duce. Că mă ie de subsuoară, Mă poartă pe ulicioară Și-mi zice tot «domnișoară»! MARIAN, S. 125. 2. Fată de domn (5). Într-o seară la teatru... într-o lojă era Oprea Nedelescu, împreună cu dumneavoastră, cu o altă domnișoară și o cucoană mai în vîrstă. CAMIL PETRESCU, B. 51. Venit-au domnii... Popa cu domnișoara cea firavă, crescută la pension. ISAC, O. 149. ◊ Domnișoară de onoare = fată tînără care însoțește pe mireasă la cununie.