15 definiții pentru dominație dominațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

dominație sf [At: MAIORESCU, CR. III 99 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: lat dominatio, -onis, fr domination] 1-5 Dominare (1-5). corectată

DOMINÁȚIE s. f. Dominare, stăpînire. Dezvoltarea Moldovei nu putea să se desfășoare în voie din pricina dominației tătarilor. IST. R.P.R. 76.

DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].

DOMINÁȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)

DOMINÁȚIE ~i f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominația, G.-D. dominației. Sil. -ți-e] /<fr. domination, lat. dominatio

DOMINAȚIÚNE s.f. v. dominație.

dominați(un)e f. 1. stăpânire, autoritate suverană; 2. influență morală considerabilă.

* dominațiúne f. (lat. dominátio, -ónis). Imperiŭ, domnie, suveranitate: dominațiunea romană a cuprins tot basinu Mediteraneĭ. Fig. Influență morală: dominațiunea geniuluĭ. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domináție (-ți-e) s. f., art. domináția (-ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (-ți-i-)

domináție s. f. (sil. -ți-e), art. domináția (sil. -ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMINÁȚIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)

DOMINAȚIE s. 1. autoritate, dominare, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...) 2. control, supremație. (Deține ~ în industria petrolieră.) 3. domnie, putere, stăpînire. (~ banului.)

Intrare: dominație
dominație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominație
  • dominația
plural
  • dominații
  • dominațiile
genitiv-dativ singular
  • dominații
  • dominației
plural
  • dominații
  • dominațiilor
vocativ singular
plural
dominațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominațiune
  • dominațiunea
plural
  • dominațiuni
  • dominațiunile
genitiv-dativ singular
  • dominațiuni
  • dominațiunii
plural
  • dominațiuni
  • dominațiunilor
vocativ singular
plural

dominație dominațiune

etimologie: