15 definiții pentru dominație dominațiune

domináție sf [At: MAIORESCU, CR. III 99 / V: (înv) ~țiúne / Pl: ~íi / E: lat dominatio, -onis, fr domination] 1-5 Dominare (1-5).

DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

DOMINÁȚIE s. f. Dominare, stăpînire. Dezvoltarea Moldovei nu putea să se desfășoare în voie din pricina dominației tătarilor. IST. R.P.R. 76.

domináție (-ți-e) s. f., art. domináția (-ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (-ți-i-)

domináție s. f. (sil. -ți-e), art. domináția (sil. -ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (sil. -ți-i-)

DOMINÁȚIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)

DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].

DOMINÁȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)

DOMINÁȚIE ~i f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominația, G.-D. dominației. Sil. -ți-e] /<fr. domination, lat. dominatio

dominațiúne sf vz dominație

DOMINAȚIÚNE s.f. v. dominație.

dominați(un)e f. 1. stăpânire, autoritate suverană; 2. influență morală considerabilă.

* dominațiúne f. (lat. dominátio, -ónis). Imperiŭ, domnie, suveranitate: dominațiunea romană a cuprins tot basinu Mediteraneĭ. Fig. Influență morală: dominațiunea geniuluĭ. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOMINÁȚIE s. 1. autoritate, dominare, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicíe, stăpîníe, tăríe, țiitúră, (latinism înv.) potestáte. (Și-a întins ~ asupra...) 2. control, supremație. (Deține ~ în industria petrolieră.) 3. domnie, putere, stăpînire. (~ banului.)

Intrare: dominație
dominație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dominație dominația
plural dominații dominațiile
genitiv-dativ singular dominații dominației
plural dominații dominațiilor
vocativ singular
plural
dominațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dominațiune dominațiunea
plural dominațiuni dominațiunile
genitiv-dativ singular dominațiuni dominațiunii
plural dominațiuni dominațiunilor
vocativ singular
plural