17 definiții pentru domiciliu domicil domițil

domicíliu sn [At: CARAGIALE, T. II 9 / V: (rar) ~cíl, (îvr) ~mițíl /Pl: ~lii / E: lat domicilium] 1 Casă sau loc unde cineva locuiește permanent. 2 (Jur) Loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile cetățenești. modificată

În original, pluralul incorect acc.: ~líi - LauraGellner

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa în care locuiește cineva în mod statornic; locuință. Hai, intră ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Peste cîteva zile sper să ne așezăm în noul domiciliu din piață. CARAGIALE, O. VII 55. ◊ Loc. adv. La domiciliu = la locuință, acasă. Aștepți, cu ochii într-altă parte, să ți se trimeată în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. CAMIL PETRESCU, T. I 269.

domicíliu [liu pron. lĭu] s. n., art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (-li-i-)

domicíliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (sil. li-i-)

DOMICÍLIU s. v. locuință.

DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].

DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)

DOMICÍLIU ~i n. Loc în care locuiește cineva în permanență și în mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile

domiciliu n. locul unde cineva rezidă de obiceiu: domiciliul e inviolabil.

* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOMICÍLIU s. adăpost, așezare, casă, cămin, locuință, sălaș, (reg.) săláșnă, (Transilv., Ban. și Bucov.) cortél, (înv.) locáș, mutáre, mutát, odáie, sat, sălășluínță, sălășluíre, ședére, șezămî́nt, șezút, (fig.) bîrlóg, cuib, culcúș. (X își are ~ la...)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.

Intrare: domiciliu
domiciliu substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domiciliu domiciliul
plural domicilii domiciliile
genitiv-dativ singular domiciliu domiciliului
plural domicilii domiciliilor
vocativ singular
plural
domicil
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domițil
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.