6 definiții pentru doftoroaie

doftoroáie sf [At: DEX / Pl: ~ / E: doftor + -oaie] (Pop) 1 Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2 Soție de doctor (1). 3 (Rar) Femeie care practică medicina.

DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie.

DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie.

DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. 1. Femeie, de obicei bătrînă, care practică medicina empirică (adesea bazată pe vrăji și descîntece). Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. Oameni buni ! se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. 2. (Rar) Soție de doctor. Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț ! ALECSANDRI, T. I 34.

doftoroáie (pop.) s. f., art. doftoroáia, g.-d. art. doftoroáiei; pl. doftoroáie

doftoroáie s. f. (sil. -roa-ie), art. doftoroáia, g.-d. art. doftoroáiei; pl. doftoroáie

Intrare: doftoroaie
doftoroaie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doftoroaie doftoroaia
plural doftoroaie doftoroaiele
genitiv-dativ singular doftoroaie doftoroaiei
plural doftoroaie doftoroaielor
vocativ singular
plural