2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

documentát, ~ă a [At: LM / Pl: ~áți, ~e / E: documenta] 1 Întemeiat pe documente (1-5). 2 Elaborat pe baza unei largi documentații (1-4). 3 (Pex) Bine informat.

DOCUMENTÁT, -Ă, documentați, -te, adj. 1. Întemeiat pe documente, elaborat pe baza unei largi documentații; p. ext. bine informat. 2. Dovedit, susținut pe bază de documente. – V. documenta.

DOCUMENTÁT, -Ă, documentați, -te, adj. 1. Întemeiat pe documente, elaborat pe baza unei largi documentații; p. ext. bine informat. 2. Dovedit, susținut pe bază de documente. – V. documenta.

DOCUMENTÁT, -Ă, documentați, -te, adj. 1. Atestat, dovedit, susținut pe baza unor documente. 2. Întemeiat pe documente, bine informat. Articol documentat.

DOCUMENTÁT adj. informat. (Un om ~.)

DOCUMENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DOCUMENTA. 2) (despre persoane) Care este bine informat. /v. a documenta.

documentá vt [At: LM / Pzi: ~téz / E: fr documenter] 1 vt A susține pe bază de documente, informații, probe etc. Si: a dovedi, a demonstra, a proba. 2 vt A constitui o dovadă pentru... Si: a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. 3 vr A se informa amănunțit, pe baza unor documente (1-5).

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic pe bază de documente. Timpul dat pentru întocmirea referatului să fie îndestulător, să permită referentului să se documenteze temeinic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 5/3.

documentá (a ~) vb., ind. prez. 3 documenteáză

documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. și pl. documenteáză

DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].

DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)

A SE DOCUMENTÁ mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter

A DOCUMENTÁ ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter

documentà v. a întări cu documente, a se sprijini pe documente.

* documentéz v. tr. (d. document; fr. documenter). Susțin pin documente: a documenta o afirmațiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOCUMENTÁT adj. informat. (Un om ~.)

Intrare: documenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) documenta documentare documentat documentând singular plural
documentea documentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) documentez (să) documentez documentam documentai documentasem
a II-a (tu) documentezi (să) documentezi documentai documentași documentaseși
a III-a (el, ea) documentea (să) documenteze documenta documentă documentase
plural I (noi) documentăm (să) documentăm documentam documentarăm documentaserăm, documentasem*
a II-a (voi) documentați (să) documentați documentați documentarăți documentaserăți, documentaseți*
a III-a (ei, ele) documentea (să) documenteze documentau documenta documentaseră
Intrare: documentat
documentat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular documentat documentatul documenta documentata
plural documentați documentații documentate documentatele
genitiv-dativ singular documentat documentatului documentate documentatei
plural documentați documentaților documentate documentatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)