13 definiții pentru documenta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

documenta vt [At: LM / Pzi: ~téz / E: fr documenter] 1 vt A susține pe bază de documente, informații, probe etc. Si: a dovedi, a demonstra, a proba. 2 vt A constitui o dovadă pentru... Si: a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. 3 vr A se informa amănunțit, pe baza unor documente (1-5).

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic pe bază de documente. Timpul dat pentru întocmirea referatului să fie îndestulător, să permită referentului să se documenteze temeinic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 5/3.

DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].

DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)

A SE DOCUMENTÁ mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter

A DOCUMENTÁ ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter

documentà v. a întări cu documente, a se sprijini pe documente.

* documentéz v. tr. (d. document; fr. documenter). Susțin pin documente: a documenta o afirmațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

documentá (a ~) vb., ind. prez. 3 documenteáză

documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. și pl. documenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

DOCUMENTA vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

Intrare: documenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • documenta
  • documentare
  • documentat
  • documentatu‑
  • documentând
  • documentându‑
singular plural
  • documentea
  • documentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • documentez
(să)
  • documentez
  • documentam
  • documentai
  • documentasem
a II-a (tu)
  • documentezi
(să)
  • documentezi
  • documentai
  • documentași
  • documentaseși
a III-a (el, ea)
  • documentea
(să)
  • documenteze
  • documenta
  • documentă
  • documentase
plural I (noi)
  • documentăm
(să)
  • documentăm
  • documentam
  • documentarăm
  • documentaserăm
  • documentasem
a II-a (voi)
  • documentați
(să)
  • documentați
  • documentați
  • documentarăți
  • documentaserăți
  • documentaseți
a III-a (ei, ele)
  • documentea
(să)
  • documenteze
  • documentau
  • documenta
  • documentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

documenta

  • 1. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: informa un exemplu
    exemple
    • Timpul dat pentru întocmirea referatului să fie îndestulător, să permită referentului să se documenteze temeinic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 5/3.
      surse: DLRLC

etimologie: