24 de definiții pentru document (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

documént sn [At: IORGOVICI, O. 12/13 / V: (înv) duc~, (îvr) ~mânt, ~mint, ducam~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr document, lat documentum] 1 Text scris sau tipărit. 2 Inscripție. 3 Fotografie. 4 Construcție. 5 Mărturie a unor fapte reale actuale sau din trecut servind la cunoașterea unor realități istorice, literare etc. Si: (iuz) sinet Vz hrisov, ispisoc, mărturie. 6 (Îla) De ~ Documentar. 7 Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 8 (Pex) Orice probă, dovadă sau indiciu care poate confirma un adevăr, o stare de fapt etc.

DOCUMÉNT, documente, s. n. 1. Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum.

DOCUMÉNT, documente, s. n. 1. Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum.

DOCUMÉNT, documente, s. n. 1. Act emanat de la o autoritate sau de la un particular, prin care se adeverește un fapt, se conferă un drept sau se recunoaște o obligație. Chestiunea pașaportului era ceva mai grea... totuși Constantin avea asigurări, de la un funcționar amic, cum că va avea la mînă prețiosul document peste două-trei zile. GALACTION, O. I 145. Tot ceea ce am cerut... este trecut în protocoale și întovărășit de documente. CAMIL PETRESCU, B. 185. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt actual sau istoric. Un loc important în istoriografia romînă îl ocupă publicarea de documente și editarea cercetărilor în legătură cu istoria relațiilor economice, politice și culturale ruso- romîne. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 372, 5/3. Întîmplarea pe care vreau s-o povestesc e adevărată și ar putea sluji poate celor ce adună documente pentru psihologia mulțimii. SADOVEANU, O. VI 381. [Bălcescu] petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate de răposatul căpitan Cornescu Olteniceanu. GHICA, S. A. 142. 3. (În expr.) Document de partid = a) act conținînd o declarație, o hotărîre, o rezoluție emanată de la un organ de conducere al partidului (comitet central, conferință, congres) și în care, analizîndu-se o situație dată, se trasează calea de urmat pentru viitor; b) act privind calitatea de membru de partid sau activitatea unei organizații de partid.

documént s. n., pl. documénte

documént s. n., pl. documénte

DOCUMÉNT s. 1. v. act. 2. act, hârtie, legitimație. (Rog, prezentați ~ele!)

DOCUMÉNT s.n. Act, dovadă scrisă prin care se atestă un fapt, se conferă, se recunoaște un drept, o obligație etc. ♦ Scrisoare, lucru (text, înscris, inscripție, fotografie, monument etc.) care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. [< lat. documentum, cf. fr. document, it. documento].

DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație etc. 2. text, inscripție, fotografie etc. care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum)

DOCUMÉNT ~e n. 1) Act scris prin care se atestă un fapt (identitatea, nașterea, căsătoria etc.), se conferă sau se recunoaște un drept. 2) Mărturie scrisă sau tipărită (text, inscripție, fotografie etc.) care servește la cunoașterea sau adeverirea unui fapt istoric. /<fr. document, lat. documentum

document n. act vechiu, dovadă scrisă.

* documént n., pl. e (lat. documentum, d. dócere, a arăta. V. doctor). Act vechĭ, probă, dovadă scrisă: document istoric. Orice obĭect care probează ceva: nasu roș e, maĭ tot-de-a-una, decumentu bețiiĭ. V. hrisov.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOCUMÉNT s. 1. act, dovadă, hîrtie, izvor, înscris, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoáre, (înv.) cárte, izvód, încredințáre, răváș, sinét, teșchereá, úric, zápis. (Numeroase ~ atestă acest fapt istoric.) 2. act, hîrtie, legitimație. (Rog, prezentați ~ele!)

DOCUMENT. Subst. Document, act, praxis (înv.), documente, scripte; dovadă, certificat, adeverință, zapiscă (rusism înv.), înscris, notificație, hîrtie, patalama (depr.), zapis (înv.), hrisov (înv.), ispisoc (înv.), uric (înv.); bulă (înv.), firman (înv.). Atestat; certificat de naștere; certificat de căsătorie; certificat de deces. Diplomă, mențiune. Proces-verbal, minută; condică, registru, catastif (înv. și fam.), catalog, dosar, jurnal de bord, foaie de parcurs; foaie de transport, scrisoare de trăsură, fraht. Testament. Foaie de zestre (dotală). Dare de seamă, raport, notă informativă, informare. Cerere, petiție, jalbă; contestație, memoriu, memorandum, memorial (înv.). Culegere de legi, cod, codice, codex, condică (înv.). Tratat, înțelegere, pact, convenție, acord; contract. Decret, decizie, hotărîre, ordonanță. Mesaj; scrisoare de acreditare. Declarație, manifest, proclamație, comunicat. Cronică, letopiseț, cronograf. Buletin, buletin de identitate, biroul populației (înv.); pașaport; permis, legitimație, carnet de membru; livret, livret militar. Brevet, licență, patentă. Copie, reproducere, transcriere, duplicat. Arhivă. Arhivar. Adj. Documentar, scriptic. Testamentar. Contractual. Vb. A întocmi un document, a redacta un act, a emite un act, a întocmi un memoriu, a face (a scrie) o cerere, a înainta (a depune) o cerere (un memoriu). A decreta, a emite un decret, a hotărî (a ordona, a orîndui) prin decret. A atesta, a dovedi, a certifica, a adeveri, a confirma; a legaliza, a autentifica. A înscrie, a înregistra, a întocmi un proces-verbal, a nota, a notifica, a scrie negru pe alb, a consemna, a trece în registru, a înmatricula, a intabula, a lua în evidență. A semna, a contrasemna, a subscrie, a parafa, a ștampila, a pecetlui, a sigila. V. carte, lege, scriere.

cárte-documént s.f. Carte cu valoare documentară ◊ „O carte-document despre Eminescu.” R.l. 1 VIII 74 p. 1. ◊ „«Toamna pătimirii noastre» – de Vartan Arachelian – este o foarte bună carte-document despre participarea României la primul război mondial, o evocare a unui moment de răscruce din istoria dobândirii unității noastre naționale.” Sc. 18 III 80 p. 4; v. și Săpt. 10 II 78 p. 3 (din carte + document, după fr. livre-document; DMC 1975)

cinematográf-documént s.n. (cinem.) Peliculă cinematografică cu rol de document ◊ „[...] acest nou gen al cinematografului-document care face din ecran o tribună de dezbatere și invită publicul să fie judecătorul suprem nu numai al operei de artă, ci al realității însăși.” Cont. 2 XI 73 p. 5 (din cinematograf + document)

film-documént s.n. Film cu caracter de document ◊ Filmul-document «Mondo cane».” Cont. 13 I 67 p. 2. ◊ „La limita dintre film-document și film-ficțiune se găsește [...]” R.lit. 9 X 69 p. 24. ◊ „«Cazul Mattei» nu este un film de ficțiune, nu este nici ceea ce numim de obicei un documentar. Este ceva mai mult. Este un film-document al epocii sale, un film-document al Italiei de azi.” Cont. 1 XII 72 p. 5; v. și R.lit. 25 III 71 p. 27, I.B. 17 XI 72 p. 2 (din film + document)

fotografíe-documént s.f. (foto) Fotografie cu caracter de document ◊ Fotografiile-document pe care le înscrie genericul ca și cele câteva secvențe de la început și din final, extrase din vechi jurnale cinematografice – autentice mărturii ale epocii – nu modifică nici ele factura acestei pseudocronici istorice.” Sc. 27 VIII 65 p. 1. ◊ „Este vorba de două fotografii-document, una înfățișând explozia unei bombe atomice (Bikini 1946), alta lagărul de concentrare de la Dachau.” R.lit. 13 V 71 p. 9; v. și R.l. 13 IV 79 p. 6; v. și UNICEF //din fotografie + document//

imágine-documént s.f. Imagine cu valoare de document ◊ Imagini-document ale bombardamentelor violente efectuate asupra populației civile [vietnameze] de aviața S.U.A.” R.l. 27 VI 72 p. 6. ◊ „Ostași, adevărați eroi fără somn, fără oboseală, au fost prinși [...] în extraordinarele imagini-document ale acestor zile de luptă.” R.lit. 10 VII 75 p. 16 (din imagine + document)

intervíu-documént s.n. Interviu cu valoare de document ◊ Interviu-document [Titlul unui articol în care se vorbește despre un interviu luat regelui Mihai I]” R.l. 12 V 90 p. 1 (din interviu + document)

Intrare: document
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular document documentul
plural documente documentele
genitiv-dativ singular document documentului
plural documente documentelor
vocativ singular
plural