2 intrări

11 definiții

doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

A DOCTORICÍ ~ésc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

doftoricí vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

Intrare: doftorici
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doftorici doftoricire doftoricit doftoricind singular plural
doftoricește doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doftoricesc (să) doftoricesc doftoriceam doftoricii doftoricisem
a II-a (tu) doftoricești (să) doftoricești doftoriceai doftoriciși doftoriciseși
a III-a (el, ea) doftoricește (să) doftoricească doftoricea doftorici doftoricise
plural I (noi) doftoricim (să) doftoricim doftoriceam doftoricirăm doftoriciserăm, doftoricisem*
a II-a (voi) doftoriciți (să) doftoriciți doftoriceați doftoricirăți doftoriciserăți, doftoriciseți*
a III-a (ei, ele) doftoricesc (să) doftoricească doftoriceau doftorici doftoriciseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doctorici doctoricire doctoricit doctoricind singular plural
doctoricește doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doctoricesc (să) doctoricesc doctoriceam doctoricii doctoricisem
a II-a (tu) doctoricești (să) doctoricești doctoriceai doctoriciși doctoriciseși
a III-a (el, ea) doctoricește (să) doctoricească doctoricea doctorici doctoricise
plural I (noi) doctoricim (să) doctoricim doctoriceam doctoricirăm doctoriciserăm, doctoricisem*
a II-a (voi) doctoriciți (să) doctoriciți doctoriceați doctoricirăți doctoriciserăți, doctoriciseți*
a III-a (ei, ele) doctoricesc (să) doctoricească doctoriceau doctorici doctoriciseră
Intrare: doctoricit
doctoricit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctoricit doctoricitul doctorici doctoricita
plural doctoriciți doctoriciții doctoricite doctoricitele
genitiv-dativ singular doctoricit doctoricitului doctoricite doctoricitei
plural doctoriciți doctoriciților doctoricite doctoricitelor
vocativ singular
plural
doctoricire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctoricire doctoricirea
plural doctoriciri doctoricirile
genitiv-dativ singular doctoriciri doctoricirii
plural doctoriciri doctoricirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)