2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dobândit2, ~ă a [At: OBRADOVICI, D. 37/3 / Pl: ~iți, ~e / E: dobândi] 1 Obținut prin muncă. 2 Câștigat (3). 3 Găsit. 4 Stăpânit. 5 Moștenit. 6 Atras Cf dobândi (6). 7 Primit în dar. 8 Obținut. 9 Îmbolnăvit. 10 (Reg) Posedat Cf dobândi (14). 11 Cucerit (2). 12 Biruit (1). 13 Prins. 14 (Pop) Căpătuit (1-2).

dobândit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dobândi] 1-14 Dobândire (1-14).

DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).

DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).

dobândí [At: COD. VOR., 21/10 / Pzi: ~désc / E: vsl добити] 1 vt(a) (C.i. bunuri materiale și spirituale) A obține prin muncă, prin eforturi. 2 vt A câștiga. 3 vt A găsi. 4 vt A pune stăpânire. 5 vt A moșteni. 6 vt (Înv; c.i. oameni) A atrage de partea sa. 7 vt A primi în dar. 8 vt A obține. 9 vt (Înv; îe) A ~ voie A avea voie. 10 vt (Înv; fig; c.i. sufletul, gândul etc.) A pune stăpânire. 11 vt(a) (Îvp; c.i. un copil) A deveni părinte. 12 vt (C.i. o boală, un defect fizic etc.) A suferi de... 13 vt (Reg; d. obiecte metalice; îlv) A ~ cocleală A se oxida. 14 vt (Reg; c.i. femei) A poseda. 15 vt (Îvp; c.i. un oraș, o cetate, o țară) A cuceri (6). 16 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A birui (1). 17 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A prinde. 18 vr (Pop) A se căpătui (1).

DOBÎNDÍ, dobîndesc, vb. IV. Tranz. (Învechit; astăzi solemn sau arhaizant) 1. A obține ceva în urma unei străduințe, a unui efort, a ajunge la..., a se alege cu...; a cîștiga. Slujitorii hanului au dobîndit bună pradă la Gloduri. SADOVEANU, N. P. 272. În casa noastră primindu-l bine, A lui favoare să dobîndim. ALECSANDRI, T. I 276. Toți cei ce au făcut arături timpurii au dobîndit roade. I. IONESCU, M. 61. ♦ A primi, a căpăta. Te poți înfățișa cu tărie la Stambul, ca să dobîndești încă o cinste. SADOVEANU, Z. C. 241. [În timpul imperiului roman] două rele mari, care mistuiau împărăția și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici, ce fiecare colon dobîndise la început. BĂLCESCU, O. II 11. Am avut o mîndruliță Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99. ◊ Fig. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127. ◊ (Determinat prin «în dar») [Erau] și niște pomi ce făceau mere de aur și pe cari și... [Junona] le dobîndise în dar de la mumă-sa. ISPIRESCU, U. 12. ◊ (În unele construcții fixe) A dobîndi copii (copilași etc.) = a i se naște cuiva copii. Filozofii săi îl mîngîiau [pe împărat] că cel puțin a dobîndit cocon. SADOVEANU, D. P. 13. Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41. 2. A procura, a face rost de..., a găsi. Traian Mînecuță... o luă spre mînăstioară, «ca să dobîndească acolo un fagure de miere nouă». SADOVEANU, P. M. 282. Cum a putut să dobîndească otrava care a pus sfîrșit amarelor ei suferinți? id. M. 127. Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobîndind Și într-o zi toți aceștia la pășune scoși fiind, S-a dus seara ca să-i strîngă de pe cîmp. PANN, N. H. 28. ◊ (Cu privire la persoane) Cum era turcul, așa și robul pe care-l dobîndise! GALACTION, O. I 299. 3. (Cu privire la orașe, cetăți, țări) A cuceri. Severinul, în sfîrșit, l-am dobîndit. DAVILA, V. V. 78. Știu că englezii mă vor ucide, crezînd că după moartea mea vor dobîndi țara Franciei. ODOBESCU, S. I 19. A venit vremea ca să dobîndească Ardealul pe seama împăratului. BĂLCESCU, O. II 307.

A DOBÂNDÍ ~ésc tranz. 1) (câștiguri) A obține în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obține. 2) înv. (orașe, cetăți etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti

dobândì v. 1. a câștiga; 2. a căpăta, a obține. [Slav. DOBÕDÕ].

dobîndésc v. tr. (vsl. do-byti, viit. dobondon. V. dobîndă, dobitoc, iz- și pre-bîndesc). Cîștig, obțin: a dobândi cele dorite. Vechĭ. Înfrîng, înving. Cuceresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 să dobândeáscă

dobândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dobândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa.

DOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a câștiga, a obține. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câștiga.

DOBÎNDI vb. 1. a căpăta, a obține, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a cîștiga, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a cîștiga, a obține. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 5. a cîștiga, a cuceri, a obține, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 6. a cîștiga, a cuceri. (A ~ titlul de campion.)

dobîndi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LUA. OCUPA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dobîndí (-désc, -ít), vb.1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.

Intrare: dobândit
dobândit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobândit
  • dobânditul
  • dobânditu‑
  • dobândi
  • dobândita
plural
  • dobândiți
  • dobândiții
  • dobândite
  • dobânditele
genitiv-dativ singular
  • dobândit
  • dobânditului
  • dobândite
  • dobânditei
plural
  • dobândiți
  • dobândiților
  • dobândite
  • dobânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: dobândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dobândi
  • dobândire
  • dobândit
  • dobânditu‑
  • dobândind
  • dobândindu‑
singular plural
  • dobândește
  • dobândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dobândesc
(să)
  • dobândesc
  • dobândeam
  • dobândii
  • dobândisem
a II-a (tu)
  • dobândești
(să)
  • dobândești
  • dobândeai
  • dobândiși
  • dobândiseși
a III-a (el, ea)
  • dobândește
(să)
  • dobândească
  • dobândea
  • dobândi
  • dobândise
plural I (noi)
  • dobândim
(să)
  • dobândim
  • dobândeam
  • dobândirăm
  • dobândiserăm
  • dobândisem
a II-a (voi)
  • dobândiți
(să)
  • dobândiți
  • dobândeați
  • dobândirăți
  • dobândiserăți
  • dobândiseți
a III-a (ei, ele)
  • dobândesc
(să)
  • dobândească
  • dobândeau
  • dobândi
  • dobândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dobândi

  • 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva.
    exemple
    • Slujitorii hanului au dobîndit bună pradă la Gloduri. SADOVEANU, N. P. 272.
      surse: DLRLC
    • În casa noastră primindu-l bine, A lui favoare să dobîndim. ALECSANDRI, T. I 276.
      surse: DLRLC
    • Toți cei ce au făcut arături timpurii au dobîndit roade. I. IONESCU, M. 61.
      surse: DLRLC
    • Traian Mînecuță... o luă spre mînăstioară, «ca să dobîndească acolo un fagure de miere nouă». SADOVEANU, P. M. 282.
      surse: DLRLC
    • Cum a putut să dobîndească otrava care a pus sfîrșit amarelor ei suferinți? SADOVEANU, M. 127.
      surse: DLRLC
    • Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobîndind Și într-o zi toți aceștia la pășune scoși fiind, S-a dus seara ca să-i strîngă de pe cîmp. PANN, N. H. 28.
      surse: DLRLC
    • Cum era turcul, așa și robul pe care-l dobîndise! GALACTION, O. I 299.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Te poți înfățișa cu tărie la Stambul, ca să dobîndești încă o cinste. SADOVEANU, Z. C. 241.
        surse: DLRLC
      • [În timpul imperiului roman] două rele mari, care mistuiau împărăția și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici, ce fiecare colon dobîndise la început. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
      • Am avut o mîndruliță Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99.
        surse: DLRLC
      • figurat Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.
        surse: DLRLC
      • [Erau] și niște pomi ce făceau mere de aur și pe cari și... [Junona] le dobîndise în dar de la mumă-sa. ISPIRESCU, U. 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Filozofii săi îl mîngîiau [pe împărat] că cel puțin a dobîndit cocon. SADOVEANU, D. P. 13.
        surse: DLRLC
      • Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A cuceri un oraș, o cetate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuceri attach_file 3 exemple
    exemple
    • Severinul, în sfîrșit, l-am dobîndit. DAVILA, V. V. 78.
      surse: DLRLC
    • Știu că englezii mă vor ucide, crezînd că după moartea mea vor dobîndi țara Franciei. ODOBESCU, S. I 19.
      surse: DLRLC
    • A venit vremea ca să dobîndească Ardealul pe seama împăratului. BĂLCESCU, O. II 307.
      surse: DLRLC

etimologie: