2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dizolvint, ~ă a, sm vz dizolvant

DIZOLVÁNT, -Ă, dizolvanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are însușirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagregă, descompune, nimicește. 2. S. m. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe; solvent. – Din fr. dissolvant.

DIZOLVÁNT, -Ă, dizolvanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are însușirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagregă, descompune, nimicește. 2. S. m. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe; solvent. – Din fr. dissolvant.

dizolvánt, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) ~vínt / S și: diso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr dissolvant, it dissolvente] 1 a Care are însușirea de a dizolva (5). 2 a (Fig) Care descompune Si: (liv) disolutiv. 3 sm Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva (5) în masa ei alte substanțe Si: solvent.

DIZOLVÁNT, -Ă, dizolvanți, -te, adj. 1. (Chim.; despre lichide) Care are însușirea de a dizolva. ◊ (Substantivat, m.) Apa este dizolvantul multor substanțe. 2. Fig. Care dezagregă, descompune, disociază, nimicește. Filozofia amară și dizolvantă a lui Schopenhauer. VLAHUȚĂ, O. A. III 40.

DIZOLVÁNT, -Ă adj. 1. (adesea s.m.) Care are proprietatea de a dizolva; solvent. 2. (Fig.) Nimicitor, ruinător, care descompune. [Cf. fr. dissolvant].

DIZOLVÁNT, -Ă I. adj., s. m. (substanță) care are proprietatea de a se dizolva; solvent1. II. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează. (< fr. dissolvant)

DIZOLVÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care dizolvă; care are proprietatea de a dizolva. /<fr. dissolvant

dizolvant a. și n. care are proprietatea de a dizolva: apa e un dizolvant puternic.

* disolvánt, -ă adj. și s. (fr. dissolvant). Care disolvă: apa e un disolvant al săriĭ. Fig. Care corupe, risipește: Jidaniĭ îs un disolvant social. Fals. diz-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dizolvánt1 adj. m., pl. dizolvánți; f. dizolvántă, pl. dizolvánte

dizolvánt2 s. m., pl. dizolvánți

dizolvánt adj. m., s. m., pl. dizolvánți; f. sg. dizolvántă, pl. dizolvánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIZOLVÁNT s. v. solvent.

Intrare: dizolvant (adj.)
dizolvant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizolvant
  • dizolvantul
  • dizolvantu‑
  • dizolvantă
  • dizolvanta
plural
  • dizolvanți
  • dizolvanții
  • dizolvante
  • dizolvantele
genitiv-dativ singular
  • dizolvant
  • dizolvantului
  • dizolvante
  • dizolvantei
plural
  • dizolvanți
  • dizolvanților
  • dizolvante
  • dizolvantelor
vocativ singular
plural
dizolvint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dizolvant (s.m.)
dizolvant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizolvant
  • dizolvantul
  • dizolvantu‑
plural
  • dizolvanți
  • dizolvanții
genitiv-dativ singular
  • dizolvant
  • dizolvantului
plural
  • dizolvanți
  • dizolvanților
vocativ singular
plural
dizolvint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dizolvant (adj.) dizolvint

  • 1. Care are însușirea de a dizolva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: solvent
    • 1.1. figurat Care dezagregă, descompune, nimicește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nimicitor ruinător un exemplu
      exemple
      • Filozofia amară și dizolvantă a lui Schopenhauer. VLAHUȚĂ, O. A. III 40.
        surse: DLRLC

etimologie:

dizolvant (s.m.) dizolvint

  • 1. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: solvent un exemplu
    exemple
    • Apa este dizolvantul multor substanțe.
      surse: DLRLC

etimologie: