2 intrări
16 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dizolvint, ~ă a, sm vz dizolvant
DIZOLVANT, -Ă, dizolvanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are însușirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagregă, descompune, nimicește. 2. S. m. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe; solvent. – Din fr. dissolvant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZOLVANT, -Ă, dizolvanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are însușirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagregă, descompune, nimicește. 2. S. m. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe; solvent. – Din fr. dissolvant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizolvant, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) ~vint / S și: diso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr dissolvant, it dissolvente] 1 a Care are însușirea de a dizolva (5). 2 a (Fig) Care descompune Si: (liv) disolutiv. 3 sm Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva (5) în masa ei alte substanțe Si: solvent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZOLVANT, -Ă, dizolvanți, -te, adj. 1. (Chim.; despre lichide) Care are însușirea de a dizolva. ◊ (Substantivat, m.) Apa este dizolvantul multor substanțe. 2. Fig. Care dezagregă, descompune, disociază, nimicește. Filozofia amară și dizolvantă a lui Schopenhauer. VLAHUȚĂ, O. A. III 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZOLVANT, -Ă adj. 1. (adesea s.m.) Care are proprietatea de a dizolva; solvent. 2. (Fig.) Nimicitor, ruinător, care descompune. [Cf. fr. dissolvant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZOLVANT, -Ă I. adj., s. m. (substanță) care are proprietatea de a se dizolva; solvent1. II. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează. (< fr. dissolvant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIZOLVANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care dizolvă; care are proprietatea de a dizolva. /<fr. dissolvant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dizolvant a. și n. care are proprietatea de a dizolva: apa e un dizolvant puternic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* disolvánt, -ă adj. și s. (fr. dissolvant). Care disolvă: apa e un disolvant al săriĭ. Fig. Care corupe, risipește: Jidaniĭ îs un disolvant social. Fals. diz-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dizolvant1 adj. m., pl. dizolvanți; f. dizolvantă, pl. dizolvante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dizolvant2 (solvent) s. m., pl. dizolvanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dizolvant2 s. m., pl. dizolvanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dizolvant1 adj. m., pl. dizolvanți; f. dizolvantă, pl. dizolvante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dizolvant adj. m., s. m., pl. dizolvanți; f. sg. dizolvantă, pl. dizolvante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIZOLVANT s. v. solvent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIZOLVANT s. (CHIM.) solvent.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dizolvant, dizolvantăadjectiv
- 1. Care are însușirea de a dizolva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: solvent
-
- Filozofia amară și dizolvantă a lui Schopenhauer. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. DLRLC
-
-
etimologie:
- dissolvant DEX '09 DEX '98 DN
dizolvant, dizolvanțisubstantiv masculin
- 1. Substanță (lichidă) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: solvent
- Apa este dizolvantul multor substanțe. DLRLC
-
etimologie:
- dissolvant DEX '09 DEX '98 DN