11 definiții pentru solvent (chim.)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (2)
- sinonime (2)
Explicative DEX
SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.
SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
solvent1, ~ă [At: CORNEA, E. I, 160/35 / V: (rar) ~vant / Pl: ~nți, ~e / E: lat solvens, -ntis, fr solvant] 1 a (Înv; d. substanțe chimice) Dizolvant (1). 2 sm (Chm) Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva alte substanțe Si: dizolvant (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (de obicei lichidă) care are capacitatea de a dizolva alte substanțe în masa ei; dizolvant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLVENT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLVENT1 s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SOLVENT1 ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
solvant sm vz solvent1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
solvent2 s. m., pl. solvenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
solvent2 s. m., pl. solvenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
solvent, solvențisubstantiv masculin
- 1. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dizolvant
etimologie:
- solvent DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.