3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție. 2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. – V. dizolva.

DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție. 2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. – V. dizolva.

dizolvat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~vit / S și: diso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dizolva] 1 a (D. substanțe) Care se află dispersat în altă soluție Si: solvit, topit. 2 a (Fig; d. societăți, asociații, adunări etc.) Care este desființat Si: anulat. 3 a (D. parlament sau adunări legislative) Care a fost determinat să își încheie activitatea convocându-se alegeri anticipate. 4 sm Substanță care se dizolvă (6) în masa altei substanțe Si: solvent. corectată

DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj. (Despre substanțe solide, lichide sau gazoase) Care e dispersat molecular în altă substanță; care e în stare de soluție.

DIZOLVÁT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [< dizolva].

DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

dizolva vtr [At: SĂULESCU, HR. II, 331/2 / V: (îvr) ~vi / S și: diso~ / Pzi: dizolv / E: lat dissolvere] 1-2 (D. o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.) A (se) desființa ca persoană juridică Si: a (se) anula. 3-4 (Spc; d. parlament sau o altă adunare legislativă) A-și încheia sau a face să-și încheie activitatea legislativă convocând alegeri anticipate. 5-6 (D. o substanță solidă, lichidă sau gazoasă) A (se) dispersa în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție Si: a (se) descompune, (rar) a solvi, (fam) a (se) topi.

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool.Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)

A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere

A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere

dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie.

* disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dizolvát1 adj. m., pl. dizolváți; f. dizolvátă, pl. dizolváte

dizolvát2 s. m., pl. dizolváți

dizolvát adj. m., s. m., pl. dizolváți; f. sg. dizolvátă, pl. dizolváte

dizolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 dizólvă

arată toate definițiile

Intrare: dizolvat (adj.)
dizolvat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizolvat
  • dizolvatul
  • dizolvatu‑
  • dizolva
  • dizolvata
plural
  • dizolvați
  • dizolvații
  • dizolvate
  • dizolvatele
genitiv-dativ singular
  • dizolvat
  • dizolvatului
  • dizolvate
  • dizolvatei
plural
  • dizolvați
  • dizolvaților
  • dizolvate
  • dizolvatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dizolvat (s.m.)
dizolvat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizolvat
  • dizolvatul
  • dizolvatu‑
plural
  • dizolvați
  • dizolvații
genitiv-dativ singular
  • dizolvat
  • dizolvatului
plural
  • dizolvați
  • dizolvaților
vocativ singular
plural
Intrare: dizolva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizolva
  • dizolvare
  • dizolvat
  • dizolvatu‑
  • dizolvând
  • dizolvându‑
singular plural
  • dizolvă
  • dizolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizolv
(să)
  • dizolv
  • dizolvam
  • dizolvai
  • dizolvasem
a II-a (tu)
  • dizolvi
(să)
  • dizolvi
  • dizolvai
  • dizolvași
  • dizolvaseși
a III-a (el, ea)
  • dizolvă
(să)
  • dizolve
  • dizolva
  • dizolvă
  • dizolvase
plural I (noi)
  • dizolvăm
(să)
  • dizolvăm
  • dizolvam
  • dizolvarăm
  • dizolvaserăm
  • dizolvasem
a II-a (voi)
  • dizolvați
(să)
  • dizolvați
  • dizolvați
  • dizolvarăți
  • dizolvaserăți
  • dizolvaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizolvă
(să)
  • dizolve
  • dizolvau
  • dizolva
  • dizolvaseră
dizolvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disolva
  • disolvare
  • disolvat
  • disolvatu‑
  • disolvând
  • disolvându‑
singular plural
  • disolvă
  • disolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disolv
(să)
  • disolv
  • disolvam
  • disolvai
  • disolvasem
a II-a (tu)
  • disolvi
(să)
  • disolvi
  • disolvai
  • disolvași
  • disolvaseși
a III-a (el, ea)
  • disolvă
(să)
  • disolve
  • disolva
  • disolvă
  • disolvase
plural I (noi)
  • disolvăm
(să)
  • disolvăm
  • disolvam
  • disolvarăm
  • disolvaserăm
  • disolvasem
a II-a (voi)
  • disolvați
(să)
  • disolvați
  • disolvați
  • disolvarăți
  • disolvaserăți
  • disolvaseți
a III-a (ei, ele)
  • disolvă
(să)
  • disolve
  • disolvau
  • disolva
  • disolvaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dizolvat (adj.)

  • 1. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: solvat topit (adj.)

etimologie:

  • vezi dizolva
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

dizolvat (s.m.)

  • 1. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: solvat

etimologie:

  • vezi dizolva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dizolva dizolvi disolva

  • 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: solvi topi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tinctura de iod se prepară dizolvând iodul în alcool.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Zahărul se dizolvă în apă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă.
      surse: DLRLC
  • 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: desființa attach_file un exemplu
    exemple
    • Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A înceta să mai existe.
    surse: MDN '00 sinonime: dispărea pieri

etimologie: