divăr sm vz dever¹

❍ DIVĂR sm. Băn. Trans. Vornicel la nuntă, cel ce îngrijește de ospăt, primește invitați, etc.; 👉 CHEMĂTOR, DEVER (MAR.) (VIC.) (DENS.) [srb. dever].

DEVER s. n. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

devăr sm vz dever¹

dever² sns [At: GORJAN, H. II, 40/2 / V: (îvr) ~vră sf / E: tc devir] (Îvp) 1 Volumul valoric al vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată. 2 (Pex) Vânzare mare Si: (reg) alișveriș. 3 (D. magazine; îla) Cu ~ (mare) Cu vânzare intensă. 4 (Îal) Cu afluență mare de cumpărători.

dever¹ sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~văr, deavăr, deavur, ~e, diav~, diavor, diever, divăr, diver / Pl: ~i / E: bg геберъ] (Reg; la nuntă) 1 Vornicel. 2 (Prc) Însoțitorul miresei.

devere sm vz dever¹

devră sf vz dever²

diaver sm vz dever¹

diavor sm vz dever¹ corectat(ă)

diavur sm vz dever¹

diever sm vz dever¹

diver sm vz dever¹

gheaver, ~ă smf vz dever

giaver sm vz dever

givăr sm vz dever

DEVER¹ sbst. ⚚ Vînzare (în negoț; alișveriș: face ~ mare, vinde mult; ~ul fiind mare, firește că acești se îmbogățiră curînd (ISP.) [tc. devr].

*DEVER², DI(E)VER, DIAVER sm., -ERĂ (pl. -re), -ERIȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Băn. Cavaler (domnișoară) de onoare al mirelui (a miresei), numit, după regiuni, „vornicel”, „vătăjel”, „frate de mireasă”, etc. [srb. djever, blg. děverŭ].

DEVER s. n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

DEVER s. n. (Comerț) Volumul vînzărilor de mărfuri (ale unei întreprinderi, ale unei firme etc.) exprimat în bani. V. alișveriș. Dever bun. Dever slab. ▭ Sîmbătă și duminică seara era voioșie mai multă și mai prelungită. Era pentru negustor deverul mai mare. PAS, Z. I 172. ◊ (Construit cu verbele «a avea»,«a face») Jupîn Mielu Gușă n-are dever. STANCU, D. 374. O să avem și noi, la gară, dever bun. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 20.

DEVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori bănești. /<turc. devir

dèver n. vânzare (în comerț), daravere, debit. [Turc. DEVR].

déver n., pl. urĭ (turc. devr, rotațiune, circulațiune). Vînzare, debit: acest negustor are (face) mare dever, mușteriiĭ ĭ-aŭ făcut dever. V. alișveriș, chesat.

dever s. n.

dever s. n.

dever s. n.

dever.

dever (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).

dever (-ruri), s. n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din același etimon ca daraveră. Este încă frecvent.

DEVER s. v. vânzare.

DEVER s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

DEVER s. vînzare, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.)

dever s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.