15 definiții pentru divizie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

divizie sf [At: ȘINCAI, Î. 27 / V: (înv) ~visie, dev~ / Pl: ~ii / E: lat divisio, -onis, rs дивизия] 1 (Mat; înv) Împărțire. 2 (Înv; îs) ~ administrativă Împărțire administrativă a teritoriului unui stat. 3 (Înv; îs) ~zia muncii Diviziunea (3) muncii. 4 Fragmentare a unui tot la părțile lui componente. 5 (Înv) Neînțelegere. 6 (Înv) Izolare. 7 Mare unitate militară, constituită de obicei din mai multe regimente Si: diviziune (7). 8 (Îs) General (comandant) de ~ General care comandă o divizie (7). 9 Comandament al unei divizii (7). 10 Fiecare dintre categoriile principale în care sunt încadrate echipele care participă la o competiție sportivă cu caracter național. 11 (Rar; în vechea organizare administrativă) Parte dintr-un minister care îndeplinește anumite atribuții. 12 (Înv) Reunire de mai multe birouri într-o administrație.

DIVÍZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militară, constituită din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de război. ♦ Comandamentul unei divizii (1). 2. Fiecare dintre categoriile de calificare a echipelor sportive. – Din rus. diviziia. Cf. fr. division.

DIVÍZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militară, constituită de obicei din mai multe regimente. ♦ Comandamentul unei divizii (1). 2. Fiecare dintre categoriile principale în care sunt încadrate echipele ce participă la o competiție sportivă cu caracter național. – Din rus. diviziia. Cf. fr. division.

DIVÍZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militară, subîmpărțire a corpului de armată, constituită din două sau mai multe regimente de arme diferite. Vedea regimentele, diviziile, corpurile de armată chiuind, zvîrlindu-și în sus căștile, revărsîndu-se spre depărtata patrie. CAMILAR, N. I 405. Popota regimentului era vestită în toată divizia. C. PETRESCU, Î. I 8. ♦ Autoritate care comandă o asemenea unitate militară; comandamentul ei. Ne ducem cu d-voastră la regiment... și la divizie. CAMILAR, N. I 184. Acum au ce raporta la divizie. CAMIL PETRESCU, U. N. 327. ♦ (Mar.; în trecut) Unitate formată din mai multe vase de război de aceeași clasă. 2. (În trecut) Categorie sportivă supremă, în care echipele intrau și se mențineau pe baza calificării obținute în competiții pe țară.

DIVÍZIE s.f. 1. Mare unitate militară care are mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de război. ♦ Comandamentul unei asemenea unități militare. 2. Categorie de calificare a echipelor sportive. [Gen. -iei. / < rus. diviziia, cf. fr. division].

DIVÍZIE s. f. 1. mare unitate militară din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de același tip. ◊ comandamentul unei asemenea unități militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub direcția unui șef; secție, serviciu (la căile ferate). (< rus. diviziia)

DIVÍZIE ~i f. 1) Unitate militară constând din mai multe regimente. 2) Categorie de calificare a echipelor sportive, care participă la o competiție cu caracter național. [Art. divizia; G.-D. diviziei; Sil. -zi-e] /<rus. diviziia

* divízie f. (rus. diviziĭa, d. fr. division). O parte dintr’un corp de armată compusă din doŭă saŭ maĭ multe brigade. O parte dintr’o escară. – Corect rom. diviziune.

divizi(un)e f. 1. împărțire; 2. lucru divizat, parte dintr’un tot; 3. unitate tactică militară coprinzând două brigăzi: general de divizie; 4. reunire de mai multe biurouri într’o administrațiune: șef de divizie; 5. Aritm. împărțire, operațiune prin care se caută de câte ori o cantitate e coprinsă într’alta.

* diviziúne f. (lat. divisio, -ónis). Acțiunea de a diviza, împărțire. Parte dintr’un tot. Împărțire, o operațiune matematică. Divizie, corp de trupe compus din 2-3 brigade de artilerie, cavaleria ș.a.: general de diviziune. O parte dintr’o escadră. Reuniune de maĭ multe bĭurourĭ administrative: șef de diviziune. Fig. Discordie. – Și -ízie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divízie (mare unitate militară, categorie de echipe sportive, secție) (-zi-e) s. f., art. divízia (-zi-a), g.-d. art. divíziei; pl. divízii, art. divíziile (-zi-i-)

divízie s. f. (sil. -zi-e), art. divízia (sil. -zi-a), g.-d. art. divíziei; pl. divízii, art. divíziile (sil. -zi-i-)

divizie, -ziei gen. a. (general de divizie; divizie navală).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVÍZIE s. (SPORT) categorie. (Echipă de ~ A.)

DIVIZIE s. (SPORT) categorie. (Echipă de ~ A.)

Intrare: divizie
  • silabație: -zi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizie
  • divizia
plural
  • divizii
  • diviziile
genitiv-dativ singular
  • divizii
  • diviziei
plural
  • divizii
  • diviziilor
vocativ singular
plural