2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Cavitate saciformă ce comunică cu un canal natural. – Din fr. diverticule.

divertícul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr diverticule, lat diverticulum] (Atm) Mică prelungire în formă de fund de sac a unui organ tubular.

DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Mică prelungire a unui organ tubular. – Din fr. diverticule.

DIVERTÍCUL s.n. (Anat.) Apendice care are o cavitate interioară și se termină ca un fund de sac. [< fr. diverticule, cf. lat. diverticulum].

DIVERTÍCUL1 s. n. 1. formație anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar. 2. loc ascuns; cotlon, ungher. (< fr. diverticule, lat. diverticulum)

DIVERTICUL2(O)- elem. „diverticul”. (< fr. diverticul/o/-, cf. lat. diverticulum, adăpost)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divertícul s. n., pl. divertícule

divertícul s. n., pl. divertícule


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIVERTICUL-, v. DIVERTICULO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unui diverticul al tubului digestiv.

DIVERTICULO- „diverticul, fund anatomic”. ◊ L. diverticulum „adăpost, loc ferit” > fr. diverticulo- > rom. diverticulo-.~pexie (v. -pexie), s. f., fixare operatorie într-o poziție dorită a diverticulului unui organ cavitar; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere operatorie la piele a unui diverticul Meckel, care nu poate fi extirpat.

Intrare: diverticul (s.n.)
diverticul1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diverticul
  • diverticulul
  • diverticulu‑
plural
  • diverticule
  • diverticulele
genitiv-dativ singular
  • diverticul
  • diverticulului
plural
  • diverticule
  • diverticulelor
vocativ singular
plural
Intrare: diverticulo
diverticulo
prefix (I7-P)
  • diverticulo
diverticul2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • diverticul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diverticul (s.n.)

  • 1. anatomie Cavitate saciformă ce comunică cu un canal natural.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Loc ascuns.
    surse: MDN '00 sinonime: cotlon ungher

etimologie: