7 definiții pentru diverticul (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Cavitate saciformă ce comunică cu un canal natural. – Din fr. diverticule.

divertícul sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr diverticule, lat diverticulum] (Atm) Mică prelungire în formă de fund de sac a unui organ tubular.

DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Mică prelungire a unui organ tubular. – Din fr. diverticule.

DIVERTÍCUL s.n. (Anat.) Apendice care are o cavitate interioară și se termină ca un fund de sac. [< fr. diverticule, cf. lat. diverticulum].

DIVERTÍCUL1 s. n. 1. formație anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar. 2. loc ascuns; cotlon, ungher. (< fr. diverticule, lat. diverticulum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divertícul s. n., pl. divertícule

divertícul s. n., pl. divertícule

Intrare: diverticul (s.n.)
diverticul1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diverticul
  • diverticulul
  • diverticulu‑
plural
  • diverticule
  • diverticulele
genitiv-dativ singular
  • diverticul
  • diverticulului
plural
  • diverticule
  • diverticulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diverticul (s.n.)

  • 1. anatomie Cavitate saciformă ce comunică cu un canal natural.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Loc ascuns.
    surse: MDN '00 sinonime: cotlon ungher

etimologie: