2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

diversionist, ~ă [At: RALEA, O. 344 / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: diversiune + -ist] 1-3 a De diversiune (1-3). 4-6 a Cu caracter de diversiune (1-3). 7-9 a Care are scopul de a provoca o diversiune (1-3). 10-15 smf, a (Persoană) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune (1-3).

DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune (1). ♦ (Substantivat) Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. Sentința Tribunalului exprimă hotărîrea fermă a poporului romîn de a nimici pe spionii, teroriștii și diversioniștii din solda spionajului imperialist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2791. – Pronunțat: -si-o-.

DIVERSIONÍST, -Ă adj. De diversiune, care urmărește să provoace o diversiune. // s.m. și f. Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pron. -si-o-. / < diversiune, diversion(ism) + -ist].

DIVERSIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. (< engl. diversionist)

DIVERSIONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană implicată într-o diversiune. /diversiune + suf. ~ist.

DIVERSIONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care are caracter de diversiune. Acțiune ~stă. [Sil. -si-o-] /diversiune + suf. ~ist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diversioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. diversioníști; adj. f., s. f. diversionístă, pl. diversioníste

diversioníst adj. m., s. m. (sil. -si-o-), pl. diversioníști; f. sg. diversionístă, pl. diversioníste

Intrare: diversionist (adj.)
diversionist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -si-o-nist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diversionist
  • diversionistul
  • diversionistu‑
  • diversionistă
  • diversionista
plural
  • diversioniști
  • diversioniștii
  • diversioniste
  • diversionistele
genitiv-dativ singular
  • diversionist
  • diversionistului
  • diversioniste
  • diversionistei
plural
  • diversioniști
  • diversioniștilor
  • diversioniste
  • diversionistelor
vocativ singular
plural
Intrare: diversionist (s.m.)
diversionist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -si-o-nist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diversionist
  • diversionistul
  • diversionistu‑
plural
  • diversioniști
  • diversioniștii
genitiv-dativ singular
  • diversionist
  • diversionistului
plural
  • diversioniști
  • diversioniștilor
vocativ singular
  • diversionistule
  • diversioniste
plural
  • diversioniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diversionist (adj.)

  • 1. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Diversiune + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

diversionist, -ă (persoană) diversionistă

  • 1. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Sentința Tribunalului exprimă hotărîrea fermă a poporului romîn de a nimici pe spionii, teroriștii și diversioniștii din solda spionajului imperialist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2791.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Diversiune + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN