2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVERSIONIST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

DIVERSIONIST, -Ă, diversioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. S. m. și f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ist.

diversionist, ~ă [At: RALEA, O. 344 / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: diversiune + -ist] 1-3 a De diversiune (1-3). 4-6 a Cu caracter de diversiune (1-3). 7-9 a Care are scopul de a provoca o diversiune (1-3). 10-15 smf, a (Persoană) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune (1-3).

DIVERSIONIST, -Ă, diversioniști, -ste, adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune (1). ♦ (Substantivat) Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. Sentința Tribunalului exprimă hotărîrea fermă a poporului romîn de a nimici pe spionii, teroriștii și diversioniștii din solda spionajului imperialist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2791. – Pronunțat: -si-o-.

DIVERSIONIST, -Ă adj. De diversiune, care urmărește să provoace o diversiune. // s.m. și f. Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pron. -si-o-. / < diversiune, diversion(ism) + -ist].

DIVERSIONIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. (< engl. diversionist)

DIVERSIONIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană implicată într-o diversiune. /diversiune + suf. ~ist.

DIVERSIONIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care are caracter de diversiune. Acțiune ~stă. [Sil. -si-o-] /diversiune + suf. ~ist

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diversionist (desp. -si-o-) adj. m., s. m., pl. diversioniști; adj. f., s. f. diversionistă, pl. diversioniste

diversionist (-si-o-) adj. m., s. m., pl. diversioniști; adj. f., s. f. diversionistă, pl. diversioniste

diversionist adj. m., s. m. (sil. -si-o-), pl. diversioniști; f. sg. diversionistă, pl. diversioniste

Intrare: diversionist (adj.)
diversionist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -si-o-nist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diversionist
  • diversionistul
  • diversionistu‑
  • diversionistă
  • diversionista
plural
  • diversioniști
  • diversioniștii
  • diversioniste
  • diversionistele
genitiv-dativ singular
  • diversionist
  • diversionistului
  • diversioniste
  • diversionistei
plural
  • diversioniști
  • diversioniștilor
  • diversioniste
  • diversionistelor
vocativ singular
plural
Intrare: diversionist (s.m.)
diversionist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -si-o-nist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diversionist
  • diversionistul
  • diversionistu‑
plural
  • diversioniști
  • diversioniștii
genitiv-dativ singular
  • diversionist
  • diversionistului
plural
  • diversioniști
  • diversioniștilor
vocativ singular
  • diversionistule
  • diversioniste
plural
  • diversioniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diversionist, diversionistăadjectiv

  • 1. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Diversiune + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 DN

diversionist, diversioniștisubstantiv masculin
diversionistă, diversionistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sentința Tribunalului exprimă hotărîrea fermă a poporului romîn de a nimici pe spionii, teroriștii și diversioniștii din solda spionajului imperialist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2791. DLRLC
etimologie:
  • Diversiune + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.