diversionist, ~ă [At: RALEA, O. 344 / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: diversiune + -ist] 1-3 a De diversiune (1-3). 4-6 a Cu caracter de diversiune (1-3). 7-9 a Care are scopul de a provoca o diversiune (1-3). 10-15 smf, a (Persoană) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune (1-3).