căutare avansată
Din totalul de 21 sunt afișate 19 definiții pentru div, divă   declinări

DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Cântăreață sau artistă celebră de teatru ori de cinema. – Din it., fr. diva.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIV, -Ă, divi, -e, adj. (Livresc, învechit; despre artiști, poeți etc.) Care se află pe culmile cele mai înalte ale artei; divin (2). [Versurile lui Dante] vor trăi in toți timpii. – Canzoni bunăoară !... – Căror le-a făcut muzică divul Casella. MACEDONSKI, O. II 292. Magistrule scump și poetule div, îmi vei spune? id. ib. 297.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ, dive, s. f. (Învechit) Artistă de operă sau de cinematograf foarte mult admirată de public. V. vedetă. Visezi... mai cu seamă la diva, care a debutat la Neapole. IBRĂILEANU, A. 9. Diva... apare pe scenă intr-un costum abracadabrant. CARAGIALE, O. III 10.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dívă s. f., g.-d. art. dívei; pl. díve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dívă s. f., g.-d, art. dívei; pl. díve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ s. v. minune, miracol.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ s. v. star.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍVĂ s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dívă (díve), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVĂ ~e f. Cântăreață sau actriță celebră, foarte admirată. /<fr., it. diva
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

div a. divin: a divului Horațiu poetică fântână AL.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) div n., pl. urĭ (vsl. rus. divŭ, minune). L.V. În divurĭ, în chipurĭ, în foarte multe felurĭ. V. divă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

2)* div, -ă adj. (lat. divus). Divin, sfînt. S.m. Titlu dat împăraților romanĭ după moarte: divu Traĭan. S.f., pl. e (it. diva). Cîntăreață celebră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

1) dívă f., pl. e (vsl. rus. divo, minune). L.V. (Cost. Cant.) Minune, mirare. Ce divă este că, ce e de mirare că? V. div 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

2)* divă V. div 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dívă s. v. MINUNE. MIRACOL.
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink