Definiția cu ID-ul 444613:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
divă (dive), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.