2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.

distorsionat, ~ă a [At: CONTEMP. S. II, 1975, nr. 1478, 1 / P: ~si-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: distorsiona] Care prezintă deformări.

DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.

DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.

distorsiona vt [At: DN3 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: distorsiune] A deforma.

DISTORSIONÁ vb. I. tr. A produce distorsiune; a deforma. [Pron. -si-o-. / < distorsiune].

DISTORSIONÁ vb. intr. (despre aparate) a produce distorsiune (1). (< distorsi/une/ + -ona)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. distorsionáți; f. sg. distorsionátă, pl. distorsionáte

*distorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 distorsioneáză

distorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. distorsionéz, 3 sg. și pl. distorsioneáză

Intrare: distorsionat
distorsionat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distorsionat
  • distorsionatul
  • distorsionatu‑
  • distorsiona
  • distorsionata
plural
  • distorsionați
  • distorsionații
  • distorsionate
  • distorsionatele
genitiv-dativ singular
  • distorsionat
  • distorsionatului
  • distorsionate
  • distorsionatei
plural
  • distorsionați
  • distorsionaților
  • distorsionate
  • distorsionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: distorsiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distorsiona
  • distorsionare
  • distorsionat
  • distorsionatu‑
  • distorsionând
  • distorsionându‑
singular plural
  • distorsionea
  • distorsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distorsionez
(să)
  • distorsionez
  • distorsionam
  • distorsionai
  • distorsionasem
a II-a (tu)
  • distorsionezi
(să)
  • distorsionezi
  • distorsionai
  • distorsionași
  • distorsionaseși
a III-a (el, ea)
  • distorsionea
(să)
  • distorsioneze
  • distorsiona
  • distorsionă
  • distorsionase
plural I (noi)
  • distorsionăm
(să)
  • distorsionăm
  • distorsionam
  • distorsionarăm
  • distorsionaserăm
  • distorsionasem
a II-a (voi)
  • distorsionați
(să)
  • distorsionați
  • distorsionați
  • distorsionarăți
  • distorsionaserăți
  • distorsionaseți
a III-a (ei, ele)
  • distorsionea
(să)
  • distorsioneze
  • distorsionau
  • distorsiona
  • distorsionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distorsionat

  • 1. Care prezintă distorsiuni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • distorsiune
    surse: DEX '98 DEX '09

distorsiona

etimologie:

  • de la distorsiune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN