17 definiții pentru dispersie dispersiune

dispérsie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desperiúne, ~iúne / Pl: ~ii / E: fr dispersion, lat dispersio, -onis] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. 4 (Fiz) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 5 (Fiz; îs) ~ia luminii Descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. 6 (Mat) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. 7 Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă.

DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiúne s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.

DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiúne s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.

DISPÉRSIE, dispersii, s. f. Împrăștiere, răspîndire, risipire. ◊ Dispersia luminii = descompunerea sub forma unui spectru a unei radiații luminoase compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. – Variantă: dispersiúne (pronunțat -si-u-) s. f.

dispérsie (-si-e) s. f., art. dispérsia (-si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (-si-i-)

dispérsie s. f. (sil. -si-e), art. dispérsia (sil. -si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (sil. -si-i-)

DISPÉRSIE s. v. împrăștiere.

DISPÉRSIE s.f. Împrăștiere, răspândire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].

DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)

DISPÉRSIE ~i f. 1) Răspândire în diferite direcții; împrăștiere. 2) chim. Stare de împrăștiere a unei substanțe sub formă de particule mici într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, când trece printr-o prismă de sticlă. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.

DISPERSIÚNE s.f. v. dispersie.

dispersiune f. împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.

* dispersiúne f. (lat. dispérsio, -ónis, d. dis-spérgere, a împrăștia, care vine d. spárgere, a răspîndi. V. sparg). Fiz. Împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISPÉRSIE s. dispersare, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risípă. (~ mulțimii.)

Intrare: dispersie
dispersie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispersie dispersia
plural dispersii dispersiile
genitiv-dativ singular dispersii dispersiei
plural dispersii dispersiilor
vocativ singular
plural
dispersiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispersiune dispersiunea
plural dispersiuni dispersiunile
genitiv-dativ singular dispersiuni dispersiunii
plural dispersiuni dispersiunilor
vocativ singular
plural