15 definiții pentru dispariție

disparíție sf [At: NEGULICI / V: ~iúne / Pl: ~íi / E: fr disparition) 1 Ieșire din raza vizuală a cuiva. 2 Absență inexplicabilă a cuiva. 3 (Fig) Moarte. 4 (Îe; d. specii de animale, plante) A fi pe cale (sau în curs) de ~ A fi pe punctul de a nu mai exista ca specie, rămânând doar câteva exemplare. 5 Încetare a existenței unei persoane sau a unui lucru. 6 Încetare a unor fenomene, manifestări etc. 7 Suprimare a unei activități. 8 (Rar; îs) ~ de soare și de lună Eclipsă de soare și de lună.

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a dispărea. 1. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut, de a pieri (dinaintea ochilor). Dispariția munților în întunerec. BOGZA, C. O. 281. 2. Pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. Grație mijloacelor de profilaxie modernă, multe boli, altădată endemice la noi în țară sînt astăzi pe cale de dispariție.

disparíție (-ți-e) s. f., art. disparíția (-ți-a), g.-d. art. disparíției; pl. disparíții, art. disparíțiile (-ți-i-)

disparíție s. f. (sil. -ți-e), art. disparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. disparíției; pl. disparíții, art. disparíțiile (sil. -ți-i-)

DISPARÍȚIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispariția cuiva fără urmă.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispariția vegetației în timpul iernii.) 4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (dispariția vocalelor finale.) 5. v. încetare. 6. încetare, trecere. (dispariția durerii.)

Dispariție ≠ apariție

DISPARÍȚIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. [Gen. -iei, var. disparițiune s.f. / cf. fr. disparition].

DISPARÍȚIE s. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)

DISPARÍȚIE ~i f. Faptul de a dispărea (din viață din fața ochilor, din actualitate). [Art. dispariția; G.-D. dispariției; Sil. -ți-e] /<fr. disparition

dispariți(un)e f. acțiunea de a dispare, peire.

* disparațiúne f. (format după a-parițiune; fr. dis-parition). Acțiunea de a dispărea. – Și -íție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISPARÍȚIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporáre, volatilizáre. (~ cuiva fără urmă.) 2. decedare, deces, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extíncție, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repáus, (înv. și pop.) săvîrșíre, (pop.) pierzánie, pierzáre, (reg.) pieíște, topénie, (înv.) petrecánie, petrécere, piérdere, piericiúne, prăpăditúră, pristăvíre, săvîrșénie, săvîrșít, scădére, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeș. (~ unei persoane.) 3. cădere, suprimare, (înv.) supresiúne. (~ vocalelor finale.) 4. încetare, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. încetare, trecere. (~ durerii.)

DISPARIȚIE. Subst. Dispariție, evanescență (rar), pierdere, evaporare (fig., fam.), volatilizare (fig.), dezagregare, dezintegrare, dematerializare; descompunere, dezmembrare, desființare, distrugere, nimicire. Pieire, stingere, moarte; răposare, deces. Risipire, irosire, împrăștiere, răspîndire, spulberare, irosire. Inexistență, neexistență, neființă (poetic), absență, lipsă. Plecare, părăsire, abandonare, dezertare, sustragere, evitare, fugă. Adj. Dispărut, pierdut; volatilizat (fig.), dezintegrat, dezagregat, dematerializat, descompus, distrus, nimicit, desființat. Risipit, împrăștiat, spulberat; stins, pierit (pop.), mort. Absent, inexistent, nul, invizibil, nevăzut, imperceptibil. Disparent (rar), evanescent (rar). Vb. A dispărea, a dispărea fără urme, a se volatiliza (fig.), a se evapora (fig., fam.), a-și pierde urma (urmele), a se pierde, a se face nevăzut, a se duce ca pe gura lupului, a se face teacă de pămînt, a nu se mai vedea. A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza. A se descompune, a se dezagrega, a se dezintegra, a se dematerializa, a se dezmembra (fig.). A se risipi, a se împrăștia, a se răspîndi, a se spulbera, a se irosi, a se face praf, a se alege praf și pulbere. A reduce la zero. A pieri, a se stinge, a muri. A nu mai exista, a fi absent, a absenta, a lipsi, a nu fi de față. A face să dispară, a pierde. A descompune, dezintegra, a dematerializa, a distruge, a nimici, a face praf, a nărui; a lăsa pustiu, a pustii, a spulbera. A se duce pe apa sîmbetei. V. anulare, descompunere, dispersare, distrugere, fugă, inexistență, moarte.

Intrare: dispariție
dispariție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispariție dispariția
plural dispariții disparițiile
genitiv-dativ singular dispariții dispariției
plural dispariții disparițiilor
vocativ singular
plural