opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

* disolváre f., pl. ărĭ. Disoluțiune, acțiunea de a disolva: disolvarea parlamentuluĭ. – Fals. diz-.

DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

disolva v vz dizolva

dizolva vtr [At: SĂULESCU, HR. II, 331/2 / V: (îvr) ~vi / S și: diso~ / Pzi: dizolv / E: lat dissolvere] 1-2 (D. o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.) A (se) desființa ca persoană juridică Si: a (se) anula. 3-4 (Spc; d. parlament sau o altă adunare legislativă) A-și încheia sau a face să-și încheie activitatea legislativă convocând alegeri anticipate. 5-6 (D. o substanță solidă, lichidă sau gazoasă) A (se) dispersa în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție Si: a (se) descompune, (rar) a solvi, (fam) a (se) topi.

dizolvi vt vz dizolva

DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool. ◊ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.

DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținînd(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizolv. / < lat., it. dissolvere].

DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)

A DIZOLVA dizolv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere

A SE DIZOLVA se dizolvă intranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere

dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie.

* disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dizolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 dizolvă, conj. prez. 1 sg. să dizolv, 3 să dizolve

dizolva (a ~) vb., ind. prez. 3 dizolvă

dizolva vb., ind. prez. 1 sg. dizolv, 3 sg. și pl. dizolvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizolve

dizolva

disolv, -solvă 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIZOLVA vb. v. dispărea, pieri.

DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)

DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a dispărea, a se ascunde.

Intrare: disolvare
disolvare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disolvare
  • disolvarea
plural
  • disolvări
  • disolvările
genitiv-dativ singular
  • disolvări
  • disolvării
plural
  • disolvări
  • disolvărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dizolva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizolva
  • dizolvare
  • dizolvat
  • dizolvatu‑
  • dizolvând
  • dizolvându‑
 singular plural
  • dizolvă
  • dizolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizolv
 (să)
  • dizolv
  • dizolvam
  • dizolvai
  • dizolvasem
a II-a (tu)
  • dizolvi
 (să)
  • dizolvi
  • dizolvai
  • dizolvași
  • dizolvaseși
a III-a (el, ea)
  • dizolvă
 (să)
  • dizolve
  • dizolva
  • dizolvă
  • dizolvase
plural I (noi)
  • dizolvăm
 (să)
  • dizolvăm
  • dizolvam
  • dizolvarăm
  • dizolvaserăm
  • dizolvasem
a II-a (voi)
  • dizolvați
 (să)
  • dizolvați
  • dizolvați
  • dizolvarăți
  • dizolvaserăți
  • dizolvaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizolvă
 (să)
  • dizolve
  • dizolvau
  • dizolvară
  • dizolvaseră
dizolvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disolva
  • disolvare
  • disolvat
  • disolvatu‑
  • disolvând
  • disolvându‑
 singular plural
  • disolvă
  • disolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disolv
 (să)
  • disolv
  • disolvam
  • disolvai
  • disolvasem
a II-a (tu)
  • disolvi
 (să)
  • disolvi
  • disolvai
  • disolvași
  • disolvaseși
a III-a (el, ea)
  • disolvă
 (să)
  • disolve
  • disolva
  • disolvă
  • disolvase
plural I (noi)
  • disolvăm
 (să)
  • disolvăm
  • disolvam
  • disolvarăm
  • disolvaserăm
  • disolvasem
a II-a (voi)
  • disolvați
 (să)
  • disolvați
  • disolvați
  • disolvarăți
  • disolvaserăți
  • disolvaseți
a III-a (ei, ele)
  • disolvă
 (să)
  • disolve
  • disolvau
  • disolvară
  • disolvaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dizolva, dizolvverb

  • 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: solvi topi
    • format_quote Tinctura de iod se prepară dizolvând iodul în alcool. DLRLC
    • format_quote reflexiv Zahărul se dizolvă în apă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. DLRLC
  • 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: desființa
    • format_quote Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735. DLRLC
    • diferențiere (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A înceta să mai existe. MDN '00
    sinonime: dispărea pieri
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.