10 definiții pentru disjunct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJÚNCT, -Ă, disjuncți, -te, adj. Disjunctiv. ◊ (Mat.) Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au elemente comune. – Din lat. disjunctus. Cf. fr. disjoint.

disjúnct, ~ă a [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: lat disjunctus cf fr disjoint] 1 Care separă Si: disjunctiv (1). 2 Care deosebește Si: disjunctiv (2). 3 Care exclude Si: disjunctiv (3). 4 (Mat; îs) Mulțimi ~e Mulțimi care nu au nici un element comun.

DISJÚNCT, -Ă, disjuncți, -te, adj. (Rar) Disjunctiv. ◊ (Mat.) Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. Cf. fr. disjoint.

DISJÚNCT, -Ă adj. Disjunctiv. ◊ (Mat.) Mulțimi disjuncte – mulțimi care nu au elemente comune. [Cf. it. disgiunto, fr. disjoint, lat. disiunctus].

DISJÚNCT, -Ă adj. despărțit, separat. ◊ (mat.) mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte disjuncte = trepte ale gamei care nu se succed imediat. (>lat. disiunctus; după fr. disjoint)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disjúnct adj. m., pl. disjúncți; f. disjúnctă (-junc-tă), pl. disjúncte

disjúnct adj. m., pl. disjúncți; f. sg. disjúnctă (sil. -junc-), pl. disjúncte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: disjunct
disjunct adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disjunct
  • disjunctul
  • disjunctu‑
  • disjunctă
  • disjuncta
plural
  • disjuncți
  • disjuncții
  • disjuncte
  • disjunctele
genitiv-dativ singular
  • disjunct
  • disjunctului
  • disjuncte
  • disjunctei
plural
  • disjuncți
  • disjuncților
  • disjuncte
  • disjunctelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disjunct

etimologie: