2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila.

DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila.

disimilare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 363 / Pl: ~lări / E: disimila] 1-2 (Fon) Disimilație (1-2). 3 Proces biochimic care constă în descompunerea substanțelor organice cu eliberare de energie.

DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Lingv.) Faptul de a se disimila.

DISIMILÁRE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [< disimila].

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

disimila vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~lea / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influenței unui sunet identic sau asemănător. 3-4 A dispărea sau a face să dispară din cauza influenței unui alt sunet identic sau asemănător.

DISIMILÁ, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător.

DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)

A SE DISIMILÁ se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler

A DISIMILÁ ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler

* disimilațiúne f. (d. dismilez). Acțiunea de a disimila. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disimiláre (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art. disimilắrii; pl. disimilắri

disimiláre s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări

!disimilá (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimileáză

disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISIMILÁRE s. (FON.) disimilație.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISIMILÁRE s. f. (< disimilá < fr. dissimiler): v. disimiláție.

Intrare: disimilare
disimilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimilare
  • disimilarea
plural
  • disimilări
  • disimilările
genitiv-dativ singular
  • disimilări
  • disimilării
plural
  • disimilări
  • disimilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disimila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimila
  • disimilare
  • disimilat
  • disimilatu‑
  • disimilând
  • disimilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimila
  • disimilă
  • disimilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimilau
  • disimila
  • disimilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disimilare

etimologie:

  • vezi disimila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

disimila

  • 1. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: