2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disecat, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: diseca] 1 Care este tăiat prin disecție (1). 2 (Fig) Care este analizat minuțios.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

diseca vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) des~ / Pzi: diséc, (înv) ~echéz, ~eácă / E: fr disséquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. (Anat.) A separa în mod sistematic, prin tăiere, diferite părți ale unui organism animal sau vegetal, spre a le studia în toate amănuntele. ♦ Fig. A analiza în mod minuțios, a scoate în evidență însușiri sau aspecte ascunse, necunoscute. [Spectatorii] disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. REBREANU, R. I 266.

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare

disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.

* diséc, a -á v. tr. (fr. dissequer, lat. dis-seco, -secáre, -sectum, taĭ, desfac tăind. – Disec, diseacă și disecă). Fac anatomia unuĭ animal, uneĭ plante. Fig. Cercetez atent: a diseca o carte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disecá (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disécă

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. și pl. disécă; conj. prez. 3 sg. și pl. diséce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

DISECA vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

Intrare: disecat
disecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disecat
  • disecatul
  • disecatu‑
  • diseca
  • disecata
plural
  • disecați
  • disecații
  • disecate
  • disecatele
genitiv-dativ singular
  • disecat
  • disecatului
  • disecate
  • disecatei
plural
  • disecați
  • disecaților
  • disecate
  • disecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diseca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diseca
  • disecare
  • disecat
  • disecatu‑
  • disecând
  • disecându‑
singular plural
  • dise
  • disecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disec
(să)
  • disec
  • disecam
  • disecai
  • disecasem
a II-a (tu)
  • diseci
(să)
  • diseci
  • disecai
  • disecași
  • disecaseși
a III-a (el, ea)
  • dise
(să)
  • disece
  • diseca
  • disecă
  • disecase
plural I (noi)
  • disecăm
(să)
  • disecăm
  • disecam
  • disecarăm
  • disecaserăm
  • disecasem
a II-a (voi)
  • disecați
(să)
  • disecați
  • disecați
  • disecarăți
  • disecaserăți
  • disecaseți
a III-a (ei, ele)
  • dise
(să)
  • disece
  • disecau
  • diseca
  • disecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diseca

  • 1. A efectua o disecție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: spinteca
    • 1.1. figurat A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • [Spectatorii] disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. REBREANU, R. I 266.
        surse: DLRLC

etimologie: