12 definiții pentru discrepanță

discrepánță sf [At: LM / V: (iuz) ~ție / Pl: ~țe / E: it discrepanza, lat discrepantia] 1-2 Nepotrivire sau deosebire (flagrantă) între două fenomene, două aspecte, două lucruri Si: dezacord, distonanță.

DISCREPÁNȚĂ, discrepanțe, s. f. Nepotrivire sau deosebire flagrantă între lucruri, aspecte, fenomene etc. – Din it. discrepanza, lat. discrepantia.

DISCREPÁNȚĂ, discrepanțe, s. f. Nepotrivire sau deosebire flagrantă între două lucruri, două aspecte, două fenomene etc. – Din it. discrepanza, lat. discrepantia.

DISCREPÁNȚĂ, discrepanțe, s. f. Nepotrivire (între două lucruri), dezacord. V. discordanță.

discrepánță s. f., g.-d. art. discrepánței; pl. discrepánțe

DISCREPÁNȚĂ s. v. nepotrivire.

Discrepanță ≠ similitudine

DISCREPÁNȚĂ s.f. Nepotrivire, dezacord. [< it. discrepanza, cf. lat. discrepantia].

DISCREPÁNȚĂ s. f. nepotrivire (flagrantă); dezacord între două lucruri, fenomene, situații etc. (< it. discrepanza, lat. discrepantia)

DISCREPÁNȚĂ ~e f. Deosebire între două lucruri, două aspecte sau două fenomene. /<it. discrepanza, lat. discrepantia


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

discrepánță s. f., g.-d. art. discrepánței; pl. discrepánțe

DISCREPANȚĂ s. dezacord, discordanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridență. (~ între elementele unui ansamblu.)

Intrare: discrepanță
discrepanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discrepanță
  • discrepanța
plural
  • discrepanțe
  • discrepanțele
genitiv-dativ singular
  • discrepanțe
  • discrepanței
plural
  • discrepanțe
  • discrepanțelor
vocativ singular
plural