DISCREȚIONAR, -Ă, discreționari, -e, adj. 1. Care e lăsat la bunul-plac al cuiva; arbitrar. 2. (Jur.) Putere discreționară = prerogativă recunoscută de lege în unele state unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. discrétionnaire.

discreționar, ~ă a [At: MAIORESCU, D. V, 78 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr discrétionnaire] 1 Care este lăsat la bunul plac al cuiva Si: arbitrar, discrețional (1). 2 (Îs) Putere ~ă Prerogativă recunoscută de lege unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor Si: discrețional (2).

DISCREȚIONAR, -Ă, discreționari, -e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acționează, se exercită așa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut și îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. discrétionnaire.

DISCREȚIONAR, -Ă, discreționari, -e, adj. (Jur.; în statele capitaliste, numai în expr.) Puteri discreționare = puteri conferite în anumite cazuri unei autorități sau unor reprezentanți ai ei de a lua măsurile pe care le cred de cuviință în afara legii. Comitetul cu puteri discreționare al Frăției este scos din guvern. CAMIL PETRESCU, O. II 335. – Pronunțat: -ți-o-.

DISCREȚIONAR, -Ă adj. Arbitrar. ◊ Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. [Pron. -ți-o-. / < fr. discrétionnaire].

DISCREȚIONAR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ~e = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire)

DISCREȚIONAR ~ă (~i, ~e) jur.: Puteri ~e puteri cu care este învestită, în cazuri excepționale, o instanță sau un reprezentant al ei, de a lua, din proprie inițiativă, hotărâri sau măsuri care depășesc cadrul legii. [Sil. ți-o-] /<fr. discrétionnaire

discreționar a. lăsat la discrețiunea cuiva: putere discreționară.

* discreționár, -ă adj. (fr. discrétionnaire). Lăsat la discrețiunea cuĭva: putere discreționară. V. dictatorial.

discreționar (desp. -ți-o-) adj. m., pl. discreționari; f. discreționară, pl. discreționare

discreționar (-ți-o-) adj. m., pl. discreționari; f. discreționară, pl. discreționare

discreționar adj. m. (sil. -ți-o-), pl. discreționari; f. sg. discreționară, pl. discreționare