13 definiții pentru discotecă

discotécă sf [At: V. ROM. iulie 1954, 20 / Pl: ~éci / E: fr discothèque] 1 Colecție de discuri1 (13). 2 (Pex) Mobilă în formă de dulap, cudespărțituri special amenajate în care se păstrează discurile1 (13). 3 Încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1 (13). 4 Local, frecventat mai ales de tineri, în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează Si: (fam) disco (3).

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri1 (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. Colecție de discuri (de patefon), p. ext. mobilă cu rafturi (uneori închisă ca un dulap) în care se păstrează discurile.

discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci

discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci

DISCOTÉCĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].

DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)

DISCOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de discuri muzicale aranjate într-o anumită ordine. 2) Mobilă cu rafturi unde se păstrează aceste discuri. 3) Încăpere specială pentru păstrarea și audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5) Local unde are loc o asemenea petrecere. /<fr. discotheque


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

discotécă s.f. (muz.) Loc în care se ascultă și se dansează după muzică modernă înregistrată ◊ „Vizitatorii găsesc reîntinerit și Cazinoul din Mamaia, care a fost supus unor lucrări de reamenajare, adăpostind în prezent o berărie cu 115 locuri, o cofetărie cu 120 de locuri, o discotecă cu 140 de locuri.” R.l. 5 V 79 p. 5; v. și Pr.R.TV 16 XII 78 p. 14; v. și maxișah (1970), disc-jokey, minivacanță, rockotecă (din fr. discothèque, it. discoteca, engl. discotheque; BD 1966; L. Seche în LR 3/77 p. 270, atestare din 1969; LTR; DN – alte sensuri, DEX, DN3, DEX-S)

discotecă (‹ gr. diskos „disc” și theké „dulap”), arhivă de discuri*. V. fonotecă.

bar-discotécă s.n. Bar cu specific de discotecă ◊ „Anul acesta complexul vine cu noutăți: un camping cu 13 căsuțe cochete suspendate pe stâlpi, un bar-discotecă, al cărui program a debutat sâmbătă cu muzică excelentă, stereofonică și cu orgă de lumini.” I.B. 9 VII 73 p. 3 (din bar + discotecă, după fr. bar-discothèque; DMC 1968)

DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-.~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

Intrare: discotecă
discotecă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discote discoteca
plural discoteci discotecile
genitiv-dativ singular discoteci discotecii
plural discoteci discotecilor
vocativ singular
plural