13 definiții pentru discotecă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri1 (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.

discotécă sf [At: V. ROM. iulie 1954, 20 / Pl: ~eci / E: fr discothèque] 1 Colecție de discuri1 (13). 2 (Pex) Mobilă în formă de dulap, cudespărțituri special amenajate în care se păstrează discurile1 (13). 3 Încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1 (13). 4 Local, frecventat mai ales de tineri, în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează Si: (fam) disco (3).

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. Colecție de discuri (de patefon), p. ext. mobilă cu rafturi (uneori închisă ca un dulap) în care se păstrează discurile.

DISCOTÉCĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].

DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)

discotécă s. f. (muz.) Loc în care se ascultă și se dansează după muzică modernă înregistrată ◊ „Vizitatorii găsesc reîntinerit și Cazinoul din Mamaia, care a fost supus unor lucrări de reamenajare, adăpostind în prezent o berărie cu 115 locuri, o cofetărie cu 120 de locuri, o discotecă cu 140 de locuri.” R.l. 5 V 79 p. 5; v. și Pr.R.TV 16 XII 78 p. 14; v. și maxișah (1970), disc-jokey, minivacanță, rockotecă (din fr. discothèque, it. discoteca, engl. discotheque; BD 1966; L. Seche în LR 3/77 p. 270, atestare din 1969; LTR; DN – alte sensuri, DEX, DN3, DEX-S)

DISCOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de discuri muzicale aranjate într-o anumită ordine. 2) Mobilă cu rafturi unde se păstrează aceste discuri. 3) Încăpere specială pentru păstrarea și audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5) Local unde are loc o asemenea petrecere. /<fr. discotheque

bar-discotécă s. n. Bar cu specific de discotecă ◊ „Anul acesta complexul vine cu noutăți: un camping cu 13 căsuțe cochete suspendate pe stâlpi, un bar-discotecă, al cărui program a debutat sâmbătă cu muzică excelentă, stereofonică și cu orgă de lumini.” I.B. 9 VII 73 p. 3 (din bar + discotecă, după fr. bar-discothèque; DMC 1968)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci

discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

discotecă (< gr. diskos „disc” și theké „dulap”), arhivă de discuri*. V. fonotecă.

DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-.~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

Intrare: discotecă
discotecă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discote
  • discoteca
plural
  • discoteci
  • discotecile
genitiv-dativ singular
  • discoteci
  • discotecii
plural
  • discoteci
  • discotecilor
vocativ singular
plural

discotecă

  • 1. Colecție de discuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: