9 definiții pentru diriguitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [Pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.

DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [Pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.

diriguitor, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: dirigui + -tor] 1-2 (Persoană) care îndrumă o activitate.

DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. În Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. În privegherea diriguitoare... nu rareori se întîmpla ca măruntul meu călugăr să-și tragă iute mîna de pe un hrib ce nu stătea tocmai cuminte pe jăratec. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ (Substantivat) Combătînd pe dușmanii ideologici din afara Partidului comunist și deviațiile de la linia justă bolșevică dinăuntrul lui, revista noastră [«Lupta de clasă»] va căuta să devină diriguitorul ideologic al proletariatului din Romînia [1926]. DOC. PART. 71. – Pronunțat: -gu-i-.

DIRIGUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [< dirigui + -tor].

DIRIGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care diriguiește; conducător. Idee ~oare. /a dirigui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diriguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre

diriguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIRIGUITÓR s. v. conducător, șef.

Intrare: diriguitor
diriguitor adjectiv
  • silabație: -gu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diriguitor
  • diriguitorul
  • diriguitoru‑
  • diriguitoare
  • diriguitoarea
plural
  • diriguitori
  • diriguitorii
  • diriguitoare
  • diriguitoarele
genitiv-dativ singular
  • diriguitor
  • diriguitorului
  • diriguitoare
  • diriguitoarei
plural
  • diriguitori
  • diriguitorilor
  • diriguitoare
  • diriguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diriguitor

  • 1. rar (și) substantivat Care conduce, călăuzește, dirijează.
    exemple
    • În Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 180.
      surse: DLRLC
    • În privegherea diriguitoare... nu rareori se întîmpla ca măruntul meu călugăr să-și tragă iute mîna de pe un hrib ce nu stătea tocmai cuminte pe jăratec. HOGAȘ, M. N. 117.
      surse: DLRLC
    • Combătînd pe dușmanii ideologici din afara Partidului comunist și deviațiile de la linia justă bolșevică dinăuntrul lui, revista noastră [«Lupta de clasă»] va căuta să devină diriguitorul ideologic al proletariatului din Romînia [1926]. DOC. PART. 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dirigui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN