DIRIGUITOR, -OARE, diriguitori, -oare, adj. Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. În Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. În privegherea diriguitoare... nu rareori se întîmpla ca măruntul meu călugăr să-și tragă iute mîna de pe un hrib ce nu stătea tocmai cuminte pe jăratec. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ (Substantivat) Combătînd pe dușmanii ideologici din afara Partidului comunist și deviațiile de la linia justă bolșevică dinăuntrul lui, revista noastră [«Lupta de clasă»] va căuta să devină diriguitorul ideologic al proletariatului din Romînia [1926]. DOC. PART. 71. – Pronunțat: -gu-i-.