2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

directoáre (persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre

directoáre (linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre

DIRECTOÁRE s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].

directór1, ~oáre [At: CIȘMAN. FIZ. II, 341 / A și: director / Pl: ~i, ~oáre / E: fr directeur, lat director] 1 a Care indică direcția Si: (nob) directiv1 (2). 2 a Care reglează direcția (2) Si: (nob) directiv1 (3). 3 a (Îs) Roți ~oare Roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția (2) de mers. 4 a (Îs) Plan ~ Hartă sau plan al unei regiuni la scara 1/20000. 5 a (Îs) Linie ~oare Linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. 6 a (Îs) Tun ~ Tun care prin tirul lui indică direcția de tragere. 7 a (Fig) Care indică linia de conduită. 8 a (Fig) Care dirijează (4) activitatea într-un anumit domeniu. 9 sf (Gmt) Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafețe. 10 sn Element constructiv al unei antene de telecomunicații folosit pentru mărirea directivității.

diréctor2, ~oáre [At: (a. 1724) IORGA, S. D. XIV, 20 / A și: diréctor / V: (înv) dre~, ~e, (reg) dréctăr, (îvr) deréc~, deréctur, dréhtor / Pl: ~i, ~oáre / E: fr directeur, lat director] 1 smf / Persoană care conduce o instituție, o întreprindere, o publicație sau un sector al acestora. 2 smf Funcție de director (1). 3 sm (Îs) ~ de scenă (sau, rar, artistic) Regizor. 4 sm (Rar; îs) ~ de luptă Secundat. 5 sm (Reg; îs) ~ul prefecturii (sau prefectului) Subprefect. 6 sm (Îvr; îs) ~ fiscal Procuror. 7 sm (Îvr; îs) ~ de lucru Calfă. 8 sf (Fam; asr) Soție de director (1).

directoreásă sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) der~ / Pl: ~ése / E: director2 + -easă] 1 Femeie director (1) 2 (Fam; asr) Soție de director (1).

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20 000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element care mărește directivitatea unei antene. – Din fr. directeur, lat. director.

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care are conducerea unei instituții, a unei publicații periodice etc. sau numai a unui sector din cadrul acestora. Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj. Care dirijează ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul cu ajutorul cărora i se dă direcția. (Mil.) Plan director = hartă sau plan al unei regiuni, deobicei la scara de 1/20000. Tun director = tun care, prin tirul lui, indică direcția de tragere pentru celelalte tunuri. (Geom.) Linie directoare = linie pe care alunecă altă linie care prin mișcarea ei descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează activitatea în diferite domenii. Teoriile directoare ale fizicii contemporane, adică teoria relativității și teoria cuantelor, s-au format și s-au consolidat mai tîrziu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.

diréctor2 (persoană) s. m., pl. diréctori

directór1 adj. m., pl. directóri; f. sg. și pl. directoáre

*directór3 (grupare de documente în calculator) s. n., pl. directoáre

diréctor (persoană care conduce) s. m., pl. diréctori

directór (care indică direcția) adj. m., pl. directóri; f. sg. și pl. directoáre

DIRÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].

Intrare: director
director adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular director directorul directoare directoarea
plural directori directorii directoare directoarele
genitiv-dativ singular director directorului directoare directoarei
plural directori directorilor directoare directoarelor
vocativ singular
plural
drectăr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drehtor
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: directoare
directoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular directoare directoarea
plural directoare directoarele
genitiv-dativ singular directoare directoarei
plural directoare directoarelor
vocativ singular
plural