4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECTOÁRE s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element care mărește directivitatea unei antene. – Din fr. directeur, lat. director.

director1, ~oare [At: CIȘMAN. FIZ. II, 341 / A și: director / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 a Care indică direcția Si: (nob) directiv1 (2). 2 a Care reglează direcția (2) Si: (nob) directiv1 (3). 3 a (Îs) Roți ~oare Roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția (2) de mers. 4 a (Îs) Plan ~ Hartă sau plan al unei regiuni la scara 1/20000. 5 a (Îs) Linie ~oare Linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. 6 a (Îs) Tun ~ Tun care prin tirul lui indică direcția de tragere. 7 a (Fig) Care indică linia de conduită. 8 a (Fig) Care dirijează (4) activitatea într-un anumit domeniu. 9 sf (Gmt) Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafețe. 10 sn Element constructiv al unei antene de telecomunicații folosit pentru mărirea directivității.

director2[1], ~oare [At: (a. 1724) IORGA, S. D. XIV, 20 / A și: director / V: (înv) dre~, ~e, (reg) drectăr, (îvr) derec~, derectur, drehtor / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 smf / Persoană care conduce o instituție, o întreprindere, o publicație sau un sector al acestora. 2 smf Funcție de director (1). 3 sm (Îs) ~ de scenă (sau, rar, artistic) Regizor. 4 sm (Rar; îs) ~ de luptă Secundat. 5 sm (Reg; îs) ~ul prefecturii (sau prefectului) Subprefect. 6 sm (Îvr; îs) ~ fiscal Procuror. 7 sm (Îvr; îs) ~ de lucru Calfă. 8 sf (Fam; asr) Soție de director (1). corectată

  1. director2director2, pentru că există forma A și: Ladislau Strifler

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care are conducerea unei instituții, a unei publicații periodice etc. sau numai a unui sector din cadrul acestora. Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.

DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj. Care dirijează ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul cu ajutorul cărora i se dă direcția. (Mil.) Plan director = hartă sau plan al unei regiuni, deobicei la scara de 1/20000. Tun director = tun care, prin tirul lui, indică direcția de tragere pentru celelalte tunuri. (Geom.) Linie directoare = linie pe care alunecă altă linie care prin mișcarea ei descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează activitatea în diferite domenii. Teoriile directoare ale fizicii contemporane, adică teoria relativității și teoria cuantelor, s-au format și s-au consolidat mai tîrziu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.

DIRECTÓR, -OÁRE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ◊ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].

DIRÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].

DIRÉCTOR2, -OÁRE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)

DIRECTÓR1, -OÁRE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

DIRECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

DIRÉCTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

* directór, -oáre s. (lat. diréctor, -óris). Care dirijează o școală, un stabiliment, un serviciŭ administrativ. Fie-care din ceĭ cincĭ membri al directoriuluĭ în Francia la 1795: directoriĭ eraŭ aleșĭ de consiliŭ celor Vechĭ și de cel al celor Cincĭ-Sute. Director de conștiință, ecleziastic catolic ales de o persoană ca s’o conducă după principiile religiuniĭ. Adj. Plan director, linie directoare. – Fem. și directrice, pl. ĭ (în geometrie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

directoáre (persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre

directoáre (linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre

arată toate definițiile

Intrare: directoare (curbă)
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • directoare
  • directoarea
plural
  • directoare
  • directoarele
genitiv-dativ singular
  • directoare
  • directoarei
plural
  • directoare
  • directoarelor
vocativ singular
  • directoare
  • directoareo
plural
  • directoarelor
Intrare: directoare (persoană)
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • directoare
  • directoarea
plural
  • directoare
  • directoarele
genitiv-dativ singular
  • directoare
  • directoarei
plural
  • directoare
  • directoarelor
vocativ singular
  • directoare
  • directoareo
plural
  • directoarelor
Intrare: director (adj.)
director1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • director
  • directorul
  • directoru‑
  • directoare
  • directoarea
plural
  • directori
  • directorii
  • directoare
  • directoarele
genitiv-dativ singular
  • director
  • directorului
  • directoare
  • directoarei
plural
  • directori
  • directorilor
  • directoare
  • directoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: director (s.n.)
director2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • director
  • directorul
  • directoru‑
plural
  • directoare
  • directoarele
genitiv-dativ singular
  • director
  • directorului
plural
  • directoare
  • directoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

directoare (curbă) matematică

  • 1. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (La conice) Polara unuia dintre focare.
    surse: MDN '00

etimologie:

director (adj.)

  • 1. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20 000.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. (termen) militar Tun director = tun care, prin tirul lui, indică direcția de tragere pentru celelalte tunuri.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. figurat Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Teoriile directoare ale fizicii contemporane, adică teoria relativității și teoria cuantelor, s-au format și s-au consolidat mai tîrziu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.
        surse: DLRLC

etimologie:

director, -oare (persoană) directoare drectăr drehtor

  • 1. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană.
    surse: DEX '09 DLRLC DN diminutive: directoraș attach_file 2 exemple
    exemple
    • Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18.
      surse: DLRLC
    • De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.
      surse: DLRLC
  • 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului.
    surse: MDN '00

etimologie:

director (s.n.)

  • 1. electrotehnică Element care mărește directivitatea unei antene.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: