DIRECTOARE s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element care mărește directivitatea unei antene. – Din fr. directeur, lat. director.

director¹, ~oare [At: CIȘMAN. FIZ. II, 341 / A și: director / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 a Care indică direcția Si: (nob) directiv¹ (2). 2 a Care reglează direcția (2) Si: (nob) directiv¹ (3). 3 a (Îs) Roți ~oare Roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția (2) de mers. 4 a (Îs) Plan ~ Hartă sau plan al unei regiuni la scara 1/20000. 5 a (Îs) Linie ~oare Linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. 6 a (Îs) Tun ~ Tun care prin tirul lui indică direcția de tragere. 7 a (Fig) Care indică linia de conduită. 8 a (Fig) Care dirijează (4) activitatea într-un anumit domeniu. 9 sf (Gmt) Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafețe. 10 sn Element constructiv al unei antene de telecomunicații folosit pentru mărirea directivității.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR¹, -OARE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

directoare (linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoarei; pl. directoare

directoare, pl. directoare

directoare.