10 definiții pentru diorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIORÍE, diorii, s. f. (Înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioría.

dioríe sf [At: (a. 1713) GÁLDI, M. PHAN. 172 / P: di-o~ / Pl: ~ii / E: ngr διορία] (Înv) 1 Termen. 2 (Spc) Termen de plată Si: scadență.[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: E: ngr διοωία LauraGellner

DIORÍE, diorii, s. f. (Grecism înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioría.

diorie f. termen de plată (vorbă juridică din epoca fanariotă): să-ți fac zapis cu diorie? [Gr. mod.].

dioríe f. (ngr. dioria). Flm. Termin, vadea, soroc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dioríe (înv.) (di-o-) s. f., art. dioría, g.-d. art. dioríei; pl. dioríi, art. dioríile

dioríe s. f. (sil. di-o-), art. dioría, g.-d. art. dioríei; pl. dioríi, art. dioríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIORÍE s. v. scadență, termen.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dioríe (dioríi), s. f. – Termen, soroc. Ngr. διορία (Gáldi 172; Tiktin). Sec. XIX, înv.

Intrare: diorie
  • silabație: di-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diorie
  • dioria
plural
  • diorii
  • dioriile
genitiv-dativ singular
  • diorii
  • dioriei
plural
  • diorii
  • dioriilor
vocativ singular
plural

diorie

etimologie: