scadență sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: it scadenza] 1 Termen de plată pentru o datorie Si: (pop) soroc (1), (înv) vadea. 2 Expirare a scadenței (1). 3 (Pgn) Dată la care trebuie să se producă ceva.

SCADENȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a unei polițe, a unei datorii. Stamati aștepta cu groază scadența polițelor. BART, E. 239. Scoțînd carnetul, întinse un creion ș-o foaie de hîrtie lui Lambrino și-ncepu a-i dicta sumele datorate, cu indicarea dobînzii și scadenței lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ◊ Fig. Noaptea care venea era noaptea paștelui; scadența făgăduielii lui Gheorghe. CARAGIALE, O. I 285.

SCADENȚĂ s.f. Expirare a unei polițe sau a unei datorii; termen de plată. ♦ (P. ext.) Termenul cînd trebuie să se împlinească ceva. [< it. scadenza].

SCADENȚĂ s. f. termen de plată pentru o datorie, o poliță, o obligație; expirare a acestui termen. (< it. scadenza)

SCADENȚĂ ~e f. 1) Dată la care expiră termenul de achitare a unei datorii sau de efectuare a unei operații financiare. 2) fig. Dată la care urmează să se realizeze o obligație. /< it. scadenza

scadență f. termen de plată.

*scadénță f., pl. e (it. scadenza. V. scad, cadență). Corn. Expirarea uneĭ polițe saŭ a alteĭ hîrtiiĭ, termin de plată: mîne e scadența polițeĭ.

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadență, -țe.

SCADENȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)

SCADENȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)