2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diochére sf vz deochere

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi.

DIOCHEÁ vb. I v. deochea.

deochea [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochi, ~chia, ~oichea, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deochi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.

deochere sf [At: MARIAN, D. 45 / V: ~chiare, dio~ / Pl: ~ri / E: deochea] 1 Vătămare a sănătății cuiva printr-o privire rea sau invidioasă Si: deocheat1 (1). 2-3 Îmbolnăvire de deochi (2-3) deocheat1 (2-3). 4 Stricare a vremii Si: deocheat1 (4).

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-.Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

A SE DEOCHEÁdeóchi intranz. (în superstiții) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu].

deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ.Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deocheá (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; conj. prez. 1 și 2 sg. să deóchi, 3 să deoáche; ger. deochínd; part. deocheát

deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 sg. și pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; ger. deochínd; part. deocheát

deochiu, deoache 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)

DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.

DEOCHEA vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)

arată toate definițiile

Intrare: deochea
  • silabație: de-o-chea info
verb (VT101)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deochea
  • deochere
  • deocheat
  • deocheatu‑
  • deochind
  • deochindu‑
singular plural
  • deoache
  • deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheam
  • deocheai
  • deocheasem
a II-a (tu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheai
  • deocheași
  • deocheaseși
a III-a (el, ea)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deochea
  • deoche
  • deochease
plural I (noi)
  • deochem
(să)
  • deochem
  • deocheam
  • deochearăm
  • deocheaserăm
  • deocheasem
a II-a (voi)
  • deocheați
(să)
  • deocheați
  • deocheați
  • deochearăți
  • deocheaserăți
  • deocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deocheau
  • deochea
  • deocheaseră
verb (VT101)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diochea
  • diochere
  • diocheat
  • diocheatu‑
  • diochind
  • diochindu‑
singular plural
  • dioache
  • diocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheam
  • diocheai
  • diocheasem
a II-a (tu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheai
  • diocheași
  • diocheaseși
a III-a (el, ea)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diochea
  • dioche
  • diochease
plural I (noi)
  • diochem
(să)
  • diochem
  • diocheam
  • diochearăm
  • diocheaserăm
  • diocheasem
a II-a (voi)
  • diocheați
(să)
  • diocheați
  • diocheați
  • diochearăți
  • diocheaserăți
  • diocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diocheau
  • diochea
  • diocheaseră
Intrare: deochere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochere
  • deocherea
plural
  • deocheri
  • deocherile
genitiv-dativ singular
  • deocheri
  • deocherii
plural
  • deocheri
  • deocherilor
vocativ singular
plural
deochiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochiere
  • deochierea
plural
  • deochieri
  • deochierile
genitiv-dativ singular
  • deochieri
  • deochierii
plural
  • deochieri
  • deochierilor
vocativ singular
plural
deochiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochiare
  • deochiarea
plural
  • deochieri
  • deochierile
genitiv-dativ singular
  • deochieri
  • deochierii
plural
  • deochieri
  • deochierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochere
  • diocherea
plural
  • diocheri
  • diocherile
genitiv-dativ singular
  • diocheri
  • diocherii
plural
  • diocheri
  • diocherilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deochea diochea

  • 1. tranzitiv în superstiții A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97.
      surse: DLRLC
    • E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392.
      surse: DLRLC
    • Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309.
      surse: DLRLC
    • absolut Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22.
      surse: DLRLC
    • reflexiv [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbolnăvi de deochi.
    surse: DEX '09
    • 2.1. figurat (Despre vreme) A se strica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strica attach_file un exemplu
      exemple
      • Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • deochi
    surse: DEX '98 DEX '09