13 definiții pentru dindărăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINDĂRẮT adv. Dinapoi. ♦ (Adjectival) Care se află dinapoi, în spate. – De4 + îndărăt.

DINDĂRẮT adv. Dinapoi. ♦ (Adjectival) Care se află dinapoi, în spate. – De4 + îndărăt.

dindărắt [At: ISPIRESCU, L. 226 / E: de- + îndărăt] 1 av Dinapoi (1). 2 a Care se află în spate.

DINDĂRẮT adv. Dinapoi. Deodată [stăpînul] se simți tras pe dindărăt, de mînica surtucului. ODOBESCU, S. III 46. ◊ Loc. adj. De dindărăt = din urmă, din spate. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt și-l aruncă departe în urmă. ISPIRESCU, L. 226. ♦ (Adjectival) De dinapoi, din spate. Se așază în partea dindărăt a căruței.

DINDĂRẮT2 adj. invar. Care se află în partea din spate; din spate; de dinapoi. /de + îndărăt

DINDĂRẮT1 adv. În partea din spate; din urmă; dinapoi. ◊ Pe ~ pe la spate. /de + îndărăt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dindărắt adj. invar., adv. (partea ~, vine ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DINDĂRĂT adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. posterior. 2. adv. v. înapoi.

DINDĂRĂT adj. invar., adv. 1. adj. invar. dinapoi, posterior. (În partea ~ a carului.) 2. adv. dinapoi, înapoi. (E orientat ~.)

Intrare: dindărăt
dindărăt adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dindărăt

dindărăt

etimologie:

  • De + îndărăt
    surse: DEX '09 DEX '98